Vulnerabilitatea copiilor singuri acasă de a fi victime ale bullying-ului/ cyberbullying-ului

Copilul „singur acasă” și bullyingul sau cyberbullyingul

În relatările copiilor (singuri acasă) despre această experienţă apar frecvent termeni care caracterizează modul în care ei percep plecarea părintelui/părinţilor la muncă în străinătate: singurătate, dor, libertate, grijă, distracţie, probleme, responsabilităţi, nimic.

Specialiştii au constatat crearea unei distanţe între aceştia şi părinţii lor, a unor bariere de comunicare directă. În multe cazuri copiii îşi asumă motivaţiile economice ale părinţilor pentru plecare şi preiau mare parte din sarcinile adulţilor din gospodărie cu entuziasm, fapt ce conduce la supraîncărcarea copilului cu roluri în familie.

Așadar, în acest context de pandemie, izolare și distanțare socială, ce se întâmplă cu copiii singuri acasă? Cu siguranță se petrec cel puțin două fenomene: starea emoțională a copiilor are de suferit și devin mult mai vulnerabili în fața acțiunilor de hărțuire online (în special în aceast context în care viața s-a mutat în mediul online, un mediu nesupravegheat în cazul acestor copii,  prin urmare, un spațiu mai puțin sigur pentru ei).

Cyberbullying-ul este ca un act agresiv, intenționat, distribuit de către o persoană sau un grup, folosind contactul într-un mediu electronic, în mod continuu și neobosit împotriva cuiva care nu se poate apăra cu ușurință.

Deși definițiile cyberbullying, uneori numite bullying online, diferă de la sursă la sursă, cele mai multe definiții constau în: contact online, un act agresiv, scop/intenți, repetiţie, daune pentru victime.

Tehnologia, accesată prin computere sau telefoane mobile, folosită pentru cyberbullying include: site-uri web personale; bloguri, e-mail;site-uri de social networking, camere de chat, jocuri video. Cyberbullying-ul poate duce la probleme emoționale grave pentru victime, inclusiv anxietate, stima de sine scăzută, depresie, stres și ideea sinuciderii.

Cel puțin 5 lucruri despre care copiii singuri acasă ar trebui să primească informații în perioada pandemiei:

• Bullying-ul online poate fi la fel de devastator pe cât este offline, prin urmare, trebuie să fie atenționați/informați cu privire la consecințele cyberbullying-ului;
• Comportamentul poate ajunge la un public foarte mare. De exemplu, o singură postare poate fi redirecționată și distribuită, cu potențial de a deveni viral. Astfel, acțiunile online pot avea efecte negative și pot afecta emoțional alte persoane;
• Bullying-ul online poate ajunge la oricine, oriunde și oricând. Din acest motiv copii au nevoie de ajutor pentru navigarea pe internet, mediul online devine din ce în ce mai incert și nesigur;
• Poate fi făcut anonim. Cei care sunt intimidați online ar putea să nu știe cine îi vizează, ceea ce îi poate duce la întrebarea „în cine pot avea încredere?”. În această etapă, copiii au nevoie de informații prinvind gestionarea relațiilor și comunicarea eficientă;
• Comportamentul și acțiunile sunt adesea ascunse. Bullying-ul online poate fi dificil de detectat, deoarece elevii tind adesea să graviteze în medii online la care adulții nu au acces, cum ar fi chaturile de grup, textele sau site-urile de socializare mai noi; Aici se impune necesitatea ca un adult să monitorizeze activitatea online;

Situaţia în care minorii rămân o perioadă de timp fără prezenţa unui părinte, bunic sau a unui alt adult care să le uşureze activitatea casnică, de întreţinere, care să îi supravegheze, protejeze şi care să îi susţină mai ales la nivel afectiv în acţiunile pe care ei le întreprind, s-a dovedit a avea efecte negative la nivel emoţional şi la nivel comportamental.

La nivel emoţional, aceştia se percep:

• lipsiţi de speranţă, de certitudinea unui viitor împlinit şi fericit;
• fără nici un fel de susţinere şi încurajare în orice activitate de participare (includem aici si participarea la educaţie);
• fără susţinere în perioadele considerate a fi decisive pentru ei (de ex. examenul de admitere la liceu, bacalaureat, alegerea unei facultăţi);
• în majoritatea timpului, retraşi şi cu tendinţe de izolare, lipsiţi de dorinţa de a comunica cu ceilalţi.

Dintre efectele la nivel comportamental, amintim câteva:

• abandon şcolar (tendinţă întâlnită majoritar în rândul băieţilor);
• participare şcolară scăzută; Cercetarea a relevat faptul că absenteismul este des întâlnit printre minorii adolescenţi rămaşi singuri acasă fără o supraveghere constantă din partea unui adult;
• izolare şi comunicare slabă atât cu ceilalţi copii cât şi cu învăţătorii sau profesorii;
• tendinţă de asociere cu grupuri deviante, uneori chiar infracţionale (întâlnită în principal în rândul băieţilor);
• risc de consum de droguri.