Copii singuri acasa

Protecție și educație pentru copii cu părinți plecați în străinătate

Helpline 0800 070 040

Oferit de DIGI. Apelabil gratuit pe teritoriul României,
din orice rețea de telefonie fixă şi mobilă.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

Salvati copiii

Testimoniale și studii de caz

Povestea lui B, 9 ani

B. este un băiat de 9 ani, în clasa a doua și vine la centrul Salvați Copiii de 5 luni. Ambii părinți sunt plecați în străinătate, astfel că locuiește împreună cu bunicii și două verișoare ale sale, și acestea fiind incluse în programul „Protecţie şi educaţie pentru copiii rămași singuri acasă”.

Ambii părinți sunt plecați la muncă în Suedia și revin în țară o dată sau de două ori pe an, la sărbători, însă țin însă legătura săptămânal, vorbind la telefon. Părinții reușesc să-i asigure copilului un trai decent, astfel că din acest punct de vedere plecarea lor în străinătate are un impact pozitiv asupra stării materiale. Din punct de vedere afectiv însă,  B. trăiește cu dor plecarea părinților și prezintă unele carențe afective, neințelegând de ce el nu poate sta alături de  părinți.

B. este un copil energic, foarte curios, dornic să cunoască și să exploreze tot ce îl înconjoară, este pasionat de tehnologie, mereu la curent cu noile jucării și jocuri video care apar. Încă din primele zile de la venirea în centru Salvați Copiii, B. a manifestat însă agitație, manifesta unele comportamente necorespunzătoare mediului școlar, precum provocarea celorlalți și încălcarea regulilor stabilite. De asemenea, când l-am cunoscut pe B prezenta multe lacune în cunoștințele sale, neavând achiziții corespunzătoare nivelului școlar. După un timp relativ scurt, după ce B a reușit să se împrietenească cu echipa SC, conduita sa s-a transformat mult în mod pozitiv, acum B. fiind un copil disciplinat, ascultător, vesel și dornic să-și ajute colegii și este foarte conștiincios în participarea la activități, nelipsind decât în puține situații.

În ceea ce privește progresul școlar și aici B. a înregistrat un salt semnificativ, cel mai important fiind schimbarea privind atitudinea față de școală. Astfel, dintr-o atitudine ușor ostilă față de mediul școlar, B. este acum interesat de performanțele sale școlare, își dorește să învețe și depunde efort în acest sens, cerând ajutorul și întrebând mereu când este în dificultate. Prin sprijinul școlar primit B. și-a îmbunătățit ușor abilitățile scris-citit, iar pentru că este mai mult interesat de matematică achizițiile de calcul au avut un progres rapid. Pe lângă micile bucurii de la centru Salvați Copiii, B. este foarte încântat de activitățile realizate in weekend, acestea fiind o modalitate de a intra în contact cu un alt fel de mediu și un mare plus pentru dezvoltarea sa socială și emoțională.

In centrul Salvați Copiii, B. și-a găsit prieteni de suflet, a găsit copii cu povești asemenatoare cu a lui, înțelegând astfel că nu este diferit și nu este nici vinovat de situația sa, a găsit oameni care îi erau aproape și care aveau răspuns la întrebările lui. Tot aici, bunicii săi au venit la sedințele de educație parentală sprijinind legătura dintre băiat și părinții acestuia atât de dornici să-l vadă/audă.

A., 20 ani

A. este acum o tânără de 20 de ani.  Locuiește împreună cu mama de peste 11 ani, de când tatăl a plecat să muncească în străinătate. Sunt cinci frați, dintre care trei fete au rămas în grija mamei, ceilalți doi deveniți adulți, au plecat fiecare pe drumul său în viață.

A. a frecventat Centrul de zi SalvațI Copiii de când era mică, în cadrul programului de sprijin pentru copii cu părinți plecați la muncă în străinătate din anul 2010, de când s-a înființat acest program în oraș până anul trecut când a finalizat studiile liceale.

La centru vin și surorile sale , F și D.

În această lungă perioadă, s-au întâmplat multe schimbări în familia lui A., copiii întâlnindu-se din ce în ce mai rar cu tatăl lor. Aceștia trecut prin foarte multe stări, de la furie, de la sentimentul că au fost abandonați, la stări de tristețe, de vină, punându-și frecvent întrebarea de ce li se întâmplă atâtea lor, de ce trec prin atâtea greutăți? Mama a muncit din greu pentru a asigura traiul, fiind nevoită să  plece și în străinătate pentru perioade de timp deoarece nu reușea să acopere nevoile familiei. Aceste plecări ale mamei au fost trăite cu și tot mai multă deznădejde de copii, care s-au văzut privați și de celălalt părinte.

A. a mărturisit că venind zilnic la Salvați Copiii, a simțit că treptat se întărește, că centrul îi dă puterea de a merge înainte în ciuda dificultăților trăite alături de mama sa și celelalte două surori rămase în grija mamei. Spune că a învățat cum să procedeze atunci când se confruntă cu dificultăți și că a devenit un om puternic și ambițios. Își amintește că atunci când a venit în centrul de zi Salvați Copiii, a trecut prin momente în care școala și învățatul erau adevărate provocari pe care simțea că nu are putere să le accepte, era prea îndurerată. Nu vedea un viitor, își dorea doar părinții aproape.

 Însă A. a reușit să obțină în fiecare an premiu și diplomă pentru rezultatele deosebite la învățătură și purtare, anul trecut a terminat clasa a XII-a, obținând mențiune și promovând cu bine probele de bacalaureat. Deși a trecut prin mari emoții în ultimul an de liceu, a beneficiat de susținere și îndrumarea echipei SC, reușind să le gestioneze bine.

Cu toate că s-a hotărât să plece să muncească în străinătate, s-a înscris și la Universitatea la ID, intenționând apoi să se întoarcă acasă și să își caute un loc de muncă în domeniul studiat .

I. și A.

I în vârstă de 19 ani alături de sora sa mai mică A. de 12 ani vin la activitățile centrului de zi Salvați Copiii de aproximativ 5 ani. Fetele au rămas acasă în grija tatălui, mama fiind plecată la muncă peste hotare pentru a asigura traiul familiei.  Plecarea mamei a adus un mare gol în viața celor două, fiecare zi aducând cu sine un oftat de dor. Când tatăl le-a înscris pe surori la activitățile proiectului, acestea erau apatice, având interes scăzut pentru școală și în consecință rezultate nu tocmai bune. Venind cu regularitate aici, au reușit să se împrietenească cu specialiști Salvați Copiii, să se deschidă, să pună întrebări și să-și dorească un viitor educațional. Alături de echipa Salvați Copiii, I. care urma să dea examenul național de capacitate, s-a pregătit cu seriozitate și ambiție, reușind să-l ia și să intre la liceu.

Pe perioada liceului relația lui I. cu Salvați Copiii a continuat cu susținere în această nouă etapă de viață a fetei. Acum I. este studentă  la Facultate în cadrul Programului de studii de licență Asistenţă medicală general care funcţionează în cadrul Facultăţii de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Informatică sub coordonarea Departamentului de Asistenţă Medicală şi Kinetoterapie şi prin colaborarea cu alte departamente ale Universităţii (media 8.65).

Aceasta a rămas în monitorizarea Organizației.  Sora ei A. este elevă în clasa a VII-a  și beneficiază în continuare de serviciile oferite de Centru Salvați Copiii .

Aripi de copil

                          I.M. este elevă în clasa a VII-a  la Școala Gimnazială ,,Decebal”. Tatăl, călător prin Europa, mai întâi în Franța , apoi într-o destinație necunoscută a plecat pentru un trai mai bun, însă cu timpul s-a îndepărtat de familie, cei trei copii , doi dintre ei  beneficiari ai proiectului , rămânând doar în grija mamei care se zbate din răsputeri  să-i țină la școală și să le ofere strictul necesar. Familia întâmpină dificultăți financiare, neavând casa și locuind în chirie. Viata pentru aceștia este o permanentă luptă pentru ziua de mâine cu speranța ca va fi mai bine.

Copila învață destul de bine, primind sprijin în cadrul Proiectului la disciplinele de studiu care ii ridică anumite dificultăți. A obținut locul al II-lea la Concursul național de teatru ,,Marin Sorescu”, secțiunea Monolog , prestație pregătită cu ajutorul cadrului didactic de la Program.

Când psihologul Salvați Copiii a cunoscut-o pe Marinela aceasta era timidă, retrasă și plină de neîncredere în forțele sale. Cu o mamă care încerca să asigure hrana zilei de mâine, pierduse atenția acesteia și-l pierduse și pe tată care a ales un drum departe de ea și frații ei. Se simțea singură și fără prea multă susținere. Împreuna cu specialistul a învățat să se cunoască. Aici și-a descoperit ambiția, a aflat că poate face multe lucruri pe care le poate numi realizările ei . Astăzi are mai multă încredere în ea, în ceilalți, astăzi are chiar visuri. A învățat să-și planifice activitățile, să privească către viitor, a învățat să vrea.

 Dorul de tată încă o copleșește, nevoia de iubire, însă, încă există, iar întrebarile cu privire la abandonul pe care l-a suferit încă persistă și nu știe dacă va obține vreun răspuns.

M dorește să compenseze propria suferință oferind bine altora, ea vrea  să devina asistent medical.

Orice copil merita o viață mai bună și mai frumoasă și o societate dreaptă care sa nu frângă  aripile acestuia înainte de zbor.

Testimoniale

Denisa:

De Salvați Copiii mă leagă amintiri frumoase ale unor momente care vor rămâne unice în viaţa mea. Acum am terminat liceul și am reușit să promovez cu bine și probele bacalureatului.

Nu mi-a fost ușor, mama fiind plecată în străinătate la muncă, am avut grijă și de fratele meu mai mic.

Dar, cu ajutorul dumneavoastră care ați fost ca niște părinți adevărați pentru noi, ne-ați încurajat mereu, ne-ați învățat să avem un comportamentul responsabil, reușind astfel să trecem mai ușor prin dificultățile cu care ne-am confruntat. Vă mulțumim din suflet.

Nicoleta:

Tabăra de la Sinaia cu echipa Salvați Copiii a fost prima tabăra din viața mea. A fost atât de frumos! M-a impresionat Dino Parc pentru ca am văzut dinozauri și am aflat informații despre multe specii de dinozauri. Am vizitat  Cetatea Râșnov, am văzut film 9D și am stat într-un hotel adevărat.

Emiliana:

Ceea ce mi-a plăcut în această tabără este că mi-am făcut niște amintiri și prieteni  pe care nu o să-i uit niciodată. N-am mai fost singură, am fost printre prieteni. Mi-am dat seama zilele acestea că munca în echipă și susținerea celor din jur este cea mai importantă. M-am cunoscut, în primul rând, mai bine pe mine, cât și pe copiii minunați alături de care m-am distrat pe cinste. Toți au niște suflete foarte frumoase, cele mai frumoase pe care le-am întâlnit.

Îndrumătorii  care au fost cu noi zilele astea sunt oameni minunati.

În concluzie :

Dragi oameni și suflete frumoase,

Ne-ați făcut să simțim că suntem iubiți necondiționat. Ne-au rămas amintiri miraculoase alături de suflete pe care nu o să le uit niciodata

Mircea:

Îmi amintesc când am fost într-o tabără organizată de Salvați Copiii și am fost DJ la discoteca pe care am făcut-o împreună cu echipa SC acolo…Am simțit că e unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Eram important, toți mă strigau, mă aplaudau când alegeam o melodie care le plăcea. De când  plecaseră mama și tata mă simțeam așa de transparent, dar printre prieteni am prins contur…..

Alex:

Doamna de la Salvați îmi vorbește blând și îmi răspunde la întrebări așa cum face mama când vine în țară….

Paul:

Mă gândesc că, dacă nu ar fi fost cei de la Salvați Copiii, care m-au susținut la fiecare pas când voiam să cedez, când mă răzvrăteam că nu mai vreau școală, când nu înțelegeam de ce au fost ai mei nevoiți să plece departe să muncească, n-aș fi ajuns la liceu. Eram trist când au plecat părinții la muncă, mult timp mai târziu am înțeles că au fost nevoiți…..

D.

Dacă nu ar fi fost Salvați Copiii poate n-as fi descoperit niciodată că am talent la desen. Eram prea tristă că nu mai era mama alături încât nu îmi mai ardea de nimic.