Povestea lui Ingrid 10 ani – Fetița care nu a mai vorbit
Ingrid este un copil care nu-și cunoaște rădăcinile, nu știe care-i este țara, care-i este limba, unde este acasă. De când avea 8 ani ea traiește între țări. Din Romania a plecat în alte țări europene unde mama ei muncea, apoi iar în România. Acest lucru s-a întâmplat pentru că plecarea mamei a aruncat-o într-un episod depresiv (nu se mai juca, refuza să mănânce sau să meargă la școală). Astfel mama a hotărât să o ia alături, însă, pentru că a fost nevoită să emigreze în diverse țări, într-o perioadă scurtă de timp, copilul nu a reușit să se adapteze în niciuna dintre acestea. Modul fetiței de a refuza pierderea mamei și toate aceste schimbări, prea multe și prea bruște, a fost să nu mai vorbească. După mult timp în care echipa Salvați Copiii i-a oferit atenție și susținere, Ingrid a reușit să se exprime.
Povestea lui B, 9 ani – Copilul furios
B.este un băiat de 9 ani, în clasa a doua și vine la centrul Salvați Copiii de 5 luni. Ambii părinți sunt plecați la munca în Suedia, astfel că cel mic locuiește împreună cu bunicii și verișoarele sale.
Părinții revin în țară o dată sau de două ori pe an, de sărbători, însă țin legătura săptămânal, vorbind la telefon.
B. este un copil energic, curios, dornic să cunoască și să exploreze tot ce îl înconjoară, însă are multă furie. Când l-am cunoscut pe B acesta nu era bun prieten nici cu școala, nici cu colegii, îi provoca ușor pe ceilalți și încălca regulilor stabilite. După o perioadă în care echipa Salvați Copiii a crezut în el, B și-a schimbat vizibil comportamentul. În ceea ce privește progresul școlar și aici B. a înregistrat un salt semnificativ.
Povestea lui A., 20 ani – Copiii care nu renunță
A. este acum o tânără de 20 de ani. Locuiește împreună cu mama de peste 11 ani, de când tatăl a plecat să muncească în străinătate. Sunt cinci frați, dintre care trei fete au rămas în grija mamei, ceilalți doi deveniți adulți, au plecat fiecare pe drumul său în viață.
A. a frecventat Centrul de zi Salvai Copiii de când era mică, în cadrul programului de sprijin pentru copii cu părinți plecați la muncă în străinătate de când s-a înființat acest program în oraș până când a finalizat studiile liceale. La centru vin și surorile sale, F și D.
În această lungă perioadă, copiii au trecut prin foarte multe stări, de la furie și sentimentul că au fost abandonați, la stări de tristețe, de vină, punându-și frecvent întrebarea de ce li se întâmplă atâtea lor, de ce trec prin atâtea greutăți. Venind zilnic la Salvați Copiii, A. mărturisește că a simțit cum treptat se întărește, că atmosfera din centru îi dă puterea de a merge înainte în ciuda dificultăților trăite alături de mama sa și celelalte două surori.
Povestea I. și A – Dor de mama
I. în vârstă de 19 ani alături de sora sa mai mică A. de 12 ani vin la activitățile centrului de zi Salvați Copiii de aproximativ 5 ani. Fetele au rămas acasă în grija tatălui, mama fiind plecată la muncă peste hotare pentru a asigura traiul familiei. Plecarea mamei a adus un mare gol în viața celor două, fiecare zi aducând cu sine un oftat de dor. Când tatăl le-a înscris pe surori la activitățile proiectului, acestea erau apatice, având interes scăzut pentru școală și în consecință rezultate nu tocmai bune. Venind cu regularitate aici, au reușit să se împrietenească cu specialiști Salvați Copiii, să se deschidă, să pună întrebări și să-și dorească un viitor educațional. Alături de echipa Salvați Copiii, I. care urma să dea examenul național de capacitate, s-a pregătit cu seriozitate și ambiție, reușind să-l ia și să intre la liceu.
Povestea lui I.M – 13 ani – Aripi de copil
I.M. este elevă în clasa a VII-a . Tatăl său a plecat în Europa la muncă cu ani în urmă, fetița rămânând alături de frații săi în grija mamei care se zbate din răsputeri să-i țină la școală și să le ofere strictul necesar.
Când psihologul Salvați Copiii a cunoscut-o pe I.M. aceasta era timidă, retrasă și plină de neîncredere în forțele sale. Cu o mamă care încerca să asigure hrana zilei de mâine, pierduse atenția acesteia și-l pierduse și pe tată care a ales un drum departe de ea și frații ei. Se simțea singură și fără prea multă susținere. Împreuna cu specialistul a învățat să se cunoască. Aici și-a descoperit ambiția, a aflat că poate face multe lucruri pe care le poate numi realizările ei . Astăzi are mai multă încredere în ea, în ceilalți, astăzi are chiar visuri. A învățat să-și planifice activitățile, să privească către viitor, a învățat să vrea.
Testimoniale
Denisa:
„De Salvați Copiii mă leagă amintiri frumoase ale unor momente care vor rămâne unice în viaţa mea. Acum am terminat liceul și am reușit să promovez cu bine și probele bacalureatului.”
„Nu mi-a fost ușor, mama fiind plecată în străinătate la muncă, am avut grijă și de fratele meu mai mic.”
„Dar, cu ajutorul dumneavoastră care ați fost ca niște părinți adevărați pentru noi, ne-ați încurajat mereu, ne-ați învățat să avem un comportamentul responsabil, reușind astfel să trecem mai ușor prin dificultățile cu care ne-am confruntat. Vă mulțumim din suflet.”
Nicoleta:
„Tabăra de la Sinaia cu echipa Salvați Copiii a fost prima tabăra din viața mea. A fost atât de frumos! M-a impresionat Dino Parc pentru ca am văzut dinozauri și am aflat informații despre multe specii de dinozauri. Am vizitat Cetatea Râșnov, am văzut film 9D și am stat într-un hotel adevărat.”
Emiliana:
„Ceea ce mi-a plăcut în această tabără este că mi-am făcut niște amintiri și prieteni pe care nu o să-i uit niciodată. N-am mai fost singură, am fost printre prieteni. Mi-am dat seama zilele acestea că munca în echipă și susținerea celor din jur este cea mai importantă. M-am cunoscut, în primul rând, mai bine pe mine, cât și pe copiii minunați alături de care m-am distrat pe cinste. Toți au niște suflete foarte frumoase, cele mai frumoase pe care le-am întâlnit.
În concluzie : Dragi oameni și suflete frumoase, ne-ați făcut să simțim că suntem iubiți necondiționat. Ne-au rămas amintiri miraculoase alături de suflete pe care nu o să le uit niciodata”
Mircea:
„Îmi amintesc când am fost într-o tabără organizată de Salvați Copiii și am fost DJ la discoteca pe care am făcut-o împreună cu echipa SC acolo…Am simțit că e unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Eram important, toți mă strigau, mă aplaudau când alegeam o melodie care le plăcea. De când plecaseră mama și tata mă simțeam așa de transparent, dar printre prieteni am prins contur…..”
Alex:
„Doamna de la Salvați îmi vorbește blând și îmi răspunde la întrebări așa cum face mama când vine în țară….”
Paul:
„Mă gândesc că, dacă nu ar fi fost cei de la Salvați Copiii, care m-au susținut la fiecare pas când voiam să cedez, când mă răzvrăteam că nu mai vreau școală, când nu înțelegeam de ce au fost ai mei nevoiți să plece departe să muncească, n-aș fi ajuns la liceu. Eram trist când au plecat părinții la muncă, mult timp mai târziu am înțeles că au fost nevoiți…..”
Diana
„Dacă nu ar fi fost Salvați Copiii poate n-as fi descoperit niciodată că am talent la desen. Eram prea tristă că nu mai era mama alături încât nu îmi mai ardea de nimic.”
Bunică:
” După ce a plecat maica-sa la muncă în altă țară, asta mic a rămas așa bleg de mi se rupea sufletul. Abia reușea să mănânce, nu se juca,se tot uita pe geam….că poate vine….I-am explicat, l-am luat cu frumosul, hai cu bunica, nu a mers nimic. De când a venit la Salvați Copiii parcă a înviat. Vorbește cu copiii și cu doamnele de acolo, face teme, îi place.”
