Copii singuri acasa

Protecție și educație pentru copii cu părinți plecați în străinătate

021.224.24.52

Apelabil cu tarif normal din afara teritoriului României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

Salvati copiii

Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

https://dprp.gov.ro/

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

Aici veți găsi informații despre cum îți poți menține o relație apropiată cu copilul tău chiar și de la distanță.

Pentru specialiști

Intervenție psihologică

Cum putem ajuta copiii să facă față situațiilor dificile – reziliența

Foto: Salvați Copiii România

Ce este reziliența

Reziliența este abilitatea de a face față unei situații dificile și de a reveni la starea emoțională inițială, simțindu-te la fel de bine ca înainte ca evenimentul negativ să aibă loc. Este, de asemenea, capacitatea de a te adapta la contexte dificile pe care nu le poți schimba, menținând o stare emoțională pozitivă. Când ești rezilient, percepi situațiile dificile ca un context de învățare din care ieși mai puternic. Reziliența este mai mult decât capacitatea de a face față unei experiențe dificile.  Când ești rezilient ești mai bine pregătit să cauți noi oportunități, să își asumi riscuri rezonabile pentru a-ți atinge scopurile. Asumarea de riscuri poate duce uneori la eșecuri, dar, în același timp, creează oportunități pentru obține succes și, în acest fel, pentru a îmbunătăți imaginea de sine.

Copilul cu părinții plecați la muncă în străinătate are nevoie de o astfel de abilitate care îl ajută să se replieze în față provocărilor generate de plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate. Capacitatea de a fi rezilient devine motorul stimei de sine pentru această categorie de copii deoarece îi ajută să aibă încredere în forțele proprii. Capacitatea de reziliență diferă de la un moment la altul, precum și în funcție de tipul de provocări cărora trebuie să le facă față copilul cu părinții plecați la muncă în străinătate. Pentru un copil, cu cât numărul de provocări este mai mare, cu atât îi va fi mai greu să fie rezilient. Cu toate acestea, reziliența este o capacitate pe care fiecare o poate dezvolta, adulții din preajma copilului având o contribuție semnificativă în acest sens.

Reziliența se formează pe fondul unei relații pozitive dintre adulți și copii. În același timp, pentru un copil este important orice adult de referință cu care el se identifică (persoane adulte în grija cărora rămân, bunici, unchi, profesori) și care îi poate servi drept mentor.  De asemenea, prietenii și colegii reprezintă pentru el resurse importante atunci când se confruntă cu situații dificile. Poți ajuta copilul să își dezvolte capacitatea de a reacționa adaptativ în fața unor situații dificile, oferindu-i oportunitatea să învețe și să pună în practică anumite abilități și valori cum ar fi: respectul față de alte persoane și față de sine, abilități sociale, gândire pozitivă, abilități de rezolvare de probleme.

Componentele rezilienței

Respectul față de sine este o componentă importantă a rezilienței. Acesta se formează în momentul în care adulții ce îngrijesc copilul stabilesc o serie de standarde pentru comportamentul copilului, standarde pe care copilul le atinge. Dacă un copil se respectă pe sine, va considera că este o persoană importantă care trebuie tratată cu respect și de către ceilalți. O astfel de convingere îl va proteja de situații și comportamente de risc. El va fi mai puțin vulnerabil în fața situațiilor dificile.

Empatia și respectul față de alții, generozitatea, onestitatea și cooperarea sunt de asemenea legate de reziliență. Astfel de valori presupun manifestarea de grijă față de cei care au nevoie de sprijin, o atitudine deschisă și prietenoasă față de ceilalți. Dacă copilul reușește să exprime astfel de atitudini și comportamente este foarte posibil să primească reacții pozitive de la cei din jur, ceea ce îl face să aibă o părere bună despre sine. Astfel de valori se construiesc doar pe baza unei relații puternice și afectuoase cu copilul. Dacă adultul îi arată copilului că îl iubești și îl respectă, este foarte probabil ca și el să se manifeste la fel în relație cu sine și cu ceilalți.

Abilitățile sociale reprezintă o altă componentă importantă pentru dezvoltarea rezilienței. Concret, este vorba de abilitatea copilului de a-și face prieteni și de a menține relațiile de prietenie, de a rezolva un conflict, de a coopera și de a lucra în echipă. Astfel de abilități îl ajută să aibă relații bune la școală, să se implice în activități sportive sau în diferite grupuri.

Reziliența presupune o gândire realistă, rațională și optimistă în sensul că este centrată spre găsirea unor soluții care să permită depășirea unor dificultăți, chiar dacă lucrurile merg mai puțin bine. Când copilul este supărat, îl poți ajuta punând lucrurile într-o perspectivă realistă, de exemplu întrebându-l: ”contează chiar atât de mult  ce s-a întâmplat, chiar merită să te superi pentru asta? Pe o scală de la 1 la 10, cât de rău este în realitate?”. Simțul umorului, de asemenea te poate ajuta să ai o perspectivă realistă și să rămâi calm. Dacă copilul este dur cu sine însuși (”mi-e frică să vorbesc în public”), îi poți face o sugestie mai puțin categorică (”vorbitul în public nu este activitatea ta preferată, dar o să te descurci”).

Pentru copil este important să observe că dificultățile sunt situații naturale care vin și trec, fără a influența neapărat întreaga lui viață.  Acest lucru se poate face vorbind cu copilul, încercând să găsești soluții împreună cu el. Astfel, copilul poate deprinde și diferite strategii de rezolvare de probleme, care îl ajută să simtă că deține controlul asupra situațiilor.

Indiferent cât de optimist este un copil, vor exista momente în care se va simți îngrijorat, speriat sau furios. Dacă este rezilient, își va putea îmbunătăți dispoziția prin diferite mijloace:

  • Activități plăcute;
  • Timp petrecut cu prietenii;
  • Ajutor oferit altor persoane;
  • Activități fizice, sport;
  • Filme sau emisiuni amuzante.

Încrederea în sine, sentimentul că ești capabil și pregătit să duci lucrurile la bun sfârșit face parte, de asemenea, din conceptul de reziliență. Pentru aceasta sunt importante deprinderile de a stabili scopuri, de a planifica, de a fi organizat și disciplinat.

Ca persoană ce oferă suport, poți ajuta copilul să-și dezvolte aceste abilități lucrând împreună pentru identificarea punctelor sale tari, dar și a limitărilor lui. Apoi îl poți încuraja să își stabilească scopuri pentru care să își folosească atu-urile, concentrându-se pe acele aspecte la care este bun. De exemplu, dacă copilul este talentat la muzică, îl poți încuraja să se înscrie în corul școlii sau să își facă o formație. Dacă are relații bune cu copii mai mici, ar putea să devină babysitter sau să antreneze o echipă de copii.

Sprijinirea copilului să își asume noi responsabilități (organizarea unei activități extra-școlare, un job part-time) este un mijloc excelent de a întări încrederea copilului în sine, ceea ce, pe termen lung, îl va ajuta să își rezolve problemele singur.

Mesaje cheie pentru construirea rezilienței

Puteți crea un mediu pozitiv, care crește reziliența copilului, transmițându-i zilnic câteva mesaje cheie:

  • Viața este frumoasă, dar din când în când fiecare are o perioadă dificilă. Este o parte firească a vieții.
  • Aproape întotdeauna lucrurile se îmbunătățesc, chiar dacă uneori durează mai mult decât ți-ai dori. Păstrează speranța și caută soluții pentru problemele tale.
  • Dacă discuți cu cineva de încredere despre ceea ce te preocupă sau te supără, te vei simți mai bine și vei găsi mai multe soluții pentru problemele tale. Nimeni nu e perfect, cu toții facem greșeli. Cu toții vom afla că există anumite lucruri pe care nu le putem face suficient de bine.
  • Dacă găsești ceva pozitiv sau chiar amuzant într-o situație dificilă, oricât de mic ar fi acest lucru, te ajută să faci mai bine față situației.
  • Asumă-ți responsabilitatea pentru ceea ce ai făcut sau ce nu ai făcut ca să produci situația dificilă. Nu exagera cu învinovățirea însă, căci întotdeauna există circumstanțe sau anumite persoane care au o contribuție.
  • Dacă ceva nu poate fi schimbat, acceptă și încearcă să te adaptezi la situație. Nu trebuie să te simți mizerabil imaginând cel mai rău scenariu și gânditu-te că acesta se va întâmpla.
  • Când ceva nu merge cum trebuie, de obicei afectează doar o parte a vieții tale. Concentrează-te atunci pe acele lucruri care funcționează cum trebuie.
  • Orice persoană simte frică uneori, dar nu toată lumea se sperie de aceleași lucruri. Devii mai puternic dacă îți confrunți fricile, în loc să le eviți.
  • Nu te lăsa copleșit de emoții. Găsește o cale să te calmezi căci astfel poți găsi o soluție pentru a face față situațiilor și emoțiilor tale.

 

Bibliografie

  1. Howe, D. (2003) Child Abuse and Neglect: Attachment Development and Intervention. New York: Palgrave Macmillan.
  2. Johnson, B. (2005) Emotional Heath. Ventnor: Trust Consent Publishing.