Uneori dorul mă durea fizic

Se intampla in 2012…. mama decide cu sufletul sfartecat sa plece in Italia din cauza problemelor financiare care furau linistea si in curand si adapostul, intregii familii. Lasă acasă un soț și 4 copii de 13, 11, 9 si 4 ani, lasa acasa oamenii dragi, siguranta si caminul. Porneste cu frica si amintiri  intr-o lume nestiuta, intr-o lume noua, pentru a salva familia.

In anul 2015, fiica cea mare ajunge eleva la liceu si este preluata in proiectul ,,Copii singuri acasa” organizat de Salvati Copiii. A avut o evolutie spectaculoasa, a invatat foarte bine, a stiut tot timpul ca asa ii poate multumi mamei, devenind un om invatat si a ajuns  studenta in acest an-  anul II la litere.

Insa drumul nu a fost deloc usor. Acasa situatia era grea, a devenit brusc mama fratiorilor ei, suplinind rolul mamei  la gatit, spalat, imbratisat, teme.

Peste hotare nici mamei nu-i era prea bine. Aceasta traia fiecare zi asteptand ora 20 cand ii auzea pe cei mici la telefon, cand le auzea vocea, povestile, si le spunea ca-i iubeste. In rest incerca sa se descurce printre oameni straini, cu o limba pe care nu o cunostea foarte bine, incercand sa zambeasca colegilor ei din fabrica chiar daca ii venea sa planga la fiecare pas. Se culca plangand se trezea la fel, dar isi aduna fortele stiind ca doar asa poate ajuta, doar asa putea pastra casa si plati banca, doar asa putea oferi un adapost familiei.

Cativa ani mai tarziu si fiul mijlociu ajunge la liceu si intra in proiectul Salvati Copiii. Aici primeste sprijin din partea echipei, atat in educatia, cat si psihologic, intelge ca mama, pe care era atat de suparat, este de fapt eroina sa.

Activitatile recreative, grupurile de suport precum si conversatiile constante cu mama i-au ajutat sa razbata.

In cealalta tara mama a reusit sa se adapteze si sa poate castiga mai bine, astfel a inceput sa se intoarca mai des acasa. „Cu toate ca ii vedeam mai des, ca ma obisnuisem in Italia, invatasem limba, dorul pentru ei nu s-a micsorat, iar durerea ca nu-i pot vedea si mangaia, nu a incetat nicicand….uneori dorul mă durea fizic, e greu de exprimat in cuvinte. Eram impartita, sa aiba acoperis, sa avem ce manca si sa stau cu ei sa-i tin in brate.”

Din spusele celor mici – „avem tot ce ne dorim, dar nu o avem pe mama.”

Salvati Copiii a fost alaturi de cei mici, insa si de apartinatorul ramas in tara – tatal. Acesta a participat la sesiuni de educatie parentala. In aceasta poveste nu este vorba de vinovati ci doar de supravietuitori.Important este cum facem supravietuirea mai usora, de acea ramai alaturi de copil tau si de la departare.