Părinții lui Marin au plecat la muncă în străinătate în urma cu 5 ani, pe când el avea doar 3 ani. Au plecat pentru câteva luni pentru a reuși să facă bani de lemne, să ajute familia să treacă peste iarnă, însă cum viața într-o altă țară nu este ușoară, cele câteva luni s-au făcut mai multe și mai multe până la 5 ani. În tot acest timp, Marin a rămas cu bunica. A venit și vremea școlii, prima zi de școală, nevoia de sprijin la teme, nevoia de prezență a unui adult la ședințele cu părinții, nevoia de a primi aprobare pentru a pleca în tabere și cantonamente.
Povestea lui Marin este povestea multor copii din România. Deși iubiți de părinți, sunt nevoiți să învețe să trăiască fără aceștia. Marin este sprijinit de echipa Salvați Copiii, dar din păcate, nu toți copiii în această situație au parte de susținere.
În acest context, salutăm adoptarea Rezoluției și Recomandării Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe tema impactului migrației forței de muncă asupra copiilor rămași în statele de origine, pe Salvați Copiii le-a susținut. Printre recomandări se numără îmbunătățirea legislației statelor și aplicarea în concordanță cu prevederile Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, asigurarea de servicii de suport social, psihologic și juridic pentru copii și aparținători, crearea de linii help-line, platforme online și centre de zi pentru copiii rămași acasă.