Apelabil cu tarif normal din afara teritoriului României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30
RECOMANDĂRI PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR LEGALE DIN SECŢIUNEA A 4-A ”PROTECŢIA COPILULUI CU PĂRINŢI PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE” DIN LEGEA 272/2004 PRIVIND PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI
Recomandările sunt redactate în anul 2016, în urma consultărilor cu specialiștii ce au desfășurat activitatea serviciului de consiliere telefonică și on-line al Salvați Copiii din perioada 2015-2016, fiind revizuite în 2017 ,în principal, prin completarea cu propunerile Grupului de Lucru Interinstituțional creat de Administrația Prezidențială și susținut metodologic de Organizația Salvați Copiii.
OBIECTUL RECOMANDĂRILOR: Realizarea procedurii de delegare a autorităţii părinteşti de către părinţii care urmează să plece la muncă în străinătate (aplicabilă în situaţia în care ambii părinţi sau părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul urmează să plece la muncă în străinătate).
Prezentele Recomandări pot fi aplicate inclusiv în cazul persoanelor care sunt deja plecate la muncă în străinătate înainte sau după intrarea în vigoare a modificărilor și completărilor aduse Legii 272/2004 și nu au realizat procedura de delegare a autorităţii părinteşti, în vederea reglementării situației copiilor cu părinții aflați în străinătate.
Chiar dacă această posibilitate nu este prevăzută în mod expres în Secțiunea a IV-a din Legea 272/2004, republicată și completată, aplicarea retroactivă trebuie făcută prin interpretarea dispozițiilor din normele metodologice pentru această secțiune, din HG 691/2015[1], și în spiritul respectării principiului interesului superior al copilului.
Acest punct de vedere este împărtășit, pe lângă ANPDCA și Salvați Copiii și de alți specialiști din domeniul asistenței sociale și magistrați cu experiență în acest domeniu, consultați în această privință.
Prevederile legale cuprinse în Legea 272/2004 vizează următoarele categorii de persoane:
– Ambii părinţi – Trebuie avută în vedere atât situația în care cei doi părinţi pleacă în acelaşi timp, cât și situația cel mai des întâlnită, în care inițial pleacă un părinte şi ulterior pleacă și celălalt părinte din țară.
– Părintele care exercită singur autoritatea părintească – Această categorie vizează părinții care exercită singuri autoritatea părintească, urmare a divorțului sau a altor situații în care a fost dispusă o astfel de măsură.
– Părintele cu care locuieşte copilul – Această categorie vizează părinții care exercită autoritatea părintească în comun, iar urmare a divorțului instanța a stabilit care este părintele cu care copilul va locui în mod obișnuit, urmare desfacerii căsătoriei.
În Anexa 1 a prezentului document, poate fi regăsită schema de realizare a procedurii de delegare temporară a autorității părintești.
ETAPE ÎN DERULAREA PROCEDURII
a.Transmiterea notificării către Serviciul Public de Asistență Socială din localitatea de la domiciliu
Părintele care se regăseşte într-una din situaţiile enumerate anterior trebuie să notifice intenţia de a pleca la muncă în străinătate Serviciului Public de Asistenţă Socială din localitatea de domiciliu. Ca model pentru această notificare poate fi folosită Anexa 2 a Ordinului 219/2006 (Anexa 2 a prezentului document), tipizat care poate fi pus la dispoziția părinților doritori de către SPAS.
Obligația notificării SPAS revine tuturor părinților care pleacă la muncă în străinătate din categoriile mai sus menționate, indiferent dacă munca în străinătate implică sau nu și existența unui contract de muncă.
Notificarea SPAS poate fi realizată prin:
În cazul părinților aflați deja în străinătate, este considerată ca fiind posibilă transmiterea notificării din străinătate, prin mijloacele mai sus-menționate[2].
Indiferent de modelul folosit (pentru părinții care nu ajung în contact direct cu SPAS-ul va fi greu să folosească un tipizat), în cuprinsul notificării vor trebui să se regăsească în mod obligatoriu următoarele elemente:
În ceea ce priveşte termenul de 40 de zile menţionat în lege ca termen în interiorul căruia urmează a fi depusă de către părinte/părinți notificarea, apreciem că acesta trebuie să fie interpretat ca un termen de recomandare şi nu ca unul imperativ, a cărui nerespectare să atragă după sine neîndeplinirea acestei obligații.
!!! Astfel, notificarea poate fi depusă și cu mai puțin de 40 de zile înainte de plecarea părintelui/părinților din țară.
Mai mult, scopul introducerii acestor prevederi legale a fost și acela de a asigura o monitorizare cât mai exactă a tuturor cazurilor copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și sprijinirea autorităților de la nivel local în realizarea unor evidențe cât mai complete ale numărului real al copiilor care intră în această categorie.
Așadar, încă din această etapă considerăm util ca reprezentanții SPAS să îl consilieze pe părinte cu privire la reglementările legale și pașii care trebuie parcurși, să înmâneze acestuia, un model orientativ de cerere adresată instanței (vezi Anexa 3), să îl îndrume în completarea acesteia, şi să îi ofere o listă cu documentele conexe care trebuie depuse la SPAS și implicit la instanță, împreună cu cererea respectivă (vezi Anexa 4).
Considerăm utilă depunerea cererii adresate instanței la SPAS, având în vedere că în multe situații, părinții află de această obligație cu puțin timp înainte de a pleca în străinătate; această modalitate permite părinților să efectueze ambele cereri, înainte de plecare; în ceea ce privește efectuarea anchetei sociale de către SPAS, aceasta poate fi făcută și în absența părinților, iar colectarea documentelor necesare a fi atașate dosarului către instanță, de asemenea (cu sprijinul sau de către persoana în grija căreia va rămâne copilul).
Subliniem importanța demersurilor din etapa aceasta și etapele următoare, pentru evitarea pe viitor a situațiilor în care procedura de delegare a autorității părintești nu este finalizată, limitându-se doar la notificarea SPAS, situație frecvent întâlnită în prezent, conform evaluărilor realizate în ultima perioadă. Menționăm că, conform Secțiunii 4 din Legea 272/2004 modificată, notificarea SPAS cu privire la persoana în care grija căreia va rămâne copilul este doar o etapă în procedura de delegare a autorității părintești, neavând nicio valoare juridică în sine, procedura fiind definitivată doar de instanța de judecată.
În această etapă, personalul din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială va solicita persoanei în cauză (părintele sau persoana în grija căreia va rămâne copilul) documentele relevante necesare parcurgerii procedurii de delegare temporară a drepturilor părinteşti, pentru instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 105, alin. (3) din Legea 272/2004.
Totodată, după primirea notificării, reprezentanţii Serviciului Public de Asistenţă Socială vor efectua o anchetă socială la domiciliul persoanei la care copilul va locui pe perioada delegării, document care să fie inclus în dosarul care va fi transmis instanței.
Raportul de anchetă socială va trebui să conțină informații relevante și complete despre situația persoanei căreia i se deleagă autoritatea părintească și relația acesteia cu copilul/copiii, despre situația copilului și a părinților acestora.
O astfel de abordare din partea SPAS-ului poate sprijini evitarea prelungirii termenului în interiorul căruia instanța va lua o decizie, aceasta având astfel la dispoziție încă de la primul termen de judecată informațiile ce pot fi relevante în luarea unei decizii.
Considerăm termenul de 40 de zile fixat de lege, în situația în care acesta poate fi respectat de părinte/părinți, ca fiind un termen rezonabil pentru desfăşurarea procedurilor ce preced învestirea instanţei, proceduri ce includ și efectuarea unei anchete sociale.
Deşi Serviciul Public de Asistenţă Socială nu are calitate procesuală expres prevazută în prezenta procedură, acesta are un rol determinant în iniţierea şi celeritatea ei, precum şi în obţinerea unei finalităţi în interesul copilului.
Având în vedere că transmiterea propriu-zisă a cererii formulate de părinte şi a actelor la instanţă nu impune o anumită calitate procesuală sau vreo formalitate suplimentară ulterioară completării şi semnării cererii, aceasta se poate face fie de către părinte, fie de către altă persoană interesată (ex: persoana căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească), fie prin sprijinirea procesului de către reprezentanții SPAS, prin depunerea acestora directă sau prin transmiterea lor prin poştă/curierat, mail, fax.
Luând în considerare că la nivelul societăţii există un anumit grad de reticență, cu precădere a persoanelor din mediul rural, de a se adresa instanţelor, recomandăm specialiștilor SPAS să sprijine familiile în procesul de depunere a dosarului la instanță, însoțit de o adresă de înaintare. Considerăm că în acest fel se va evita nefinalizarea procedurii, situație frecvent întâlnită atunci când părintele trebuie să transmită el dosarul către instanță.
Prin sprijinirea părintelui care deleagă autoritatea părintească, SPAS-ul are un rol determinant în celeritatea procedurii delegării precum şi în obținerea unei finalități în interesul copilului.
Folosirea acestei modalități de lucru va fi utilă si pentru faptul că SPAS va putea monitoriza parcursul dosarului, de la inițierea procedurii și până la definitivarea acesteia, prin pronunțarea hotărârii de încuviințare de către instanță.
Un aspect important care trebuie luat în considerare în această etapă îl reprezintă ascultarea copilului. În conformitate cu prevederile art. 29 din Legea 272/2004, ”În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.”
Cererea făcută în materie necontencioasă se soluţionează printr-o încheiere, care în conformitate cu art. 535 Cod procedura Civilă nu are autoritate de lucru judecat, instanţa putând reveni asupra acestei încheieri, la cererea celui interesat, dacă situaţia de fapt avută în vedere la pronunţare s-a schimbat.
Astfel, părintele întors în țară într-o perioadă mai scurtă decât cea pentru care a fost pronunțată delegarea, poate înainta o cerere pentru revocarea delegării autorității părintești. De asemenea, este posibilă menținerea perioadei în care a fost făcută delegarea, cu înlocuirea persoanei căreia i-au fost delegate drepturile.
În ceea ce privește termenul de 3 zile în care instanţa ar trebui să se pronunțe, potrivit prevederilor Secțiunii IV din Legea 272/2004, jurisprudența existentă până în prezent demonstrează o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată, motiv pentru care în funcție de situație, termenele din aceste dosare pot fi și mai mari de 3 zile.
În multe situații, depăşirea de către instanță a acestui termen poate fi determinată de insuficienţa informaţiilor puse la dispoziţia judecătorului care trebuie să dispună într-o procedură care exclude contradictorialitatea.
Încheierea de delegare a autorităţii părinteşti trebuie să cuprindă atribuţiile autorităţii părinteşti care au fost delegate, perioada delegării, precum şi domiciliul unde urmează să locuiască minorul în această perioadă.
Părinţii trebuie informaţi cu privire la faptul că delegarea autorităţii părintești pentru o anumită perioadă de timp (maxim 1 an, conf Secţiunii IV, minimul nefiind prevăzut expres) nu este echivalentă cu decăderea lor din drepturile părinteşti sau cu o limitare a exercițiului acestora.
În cazul familiilor divorțate, în care părintele nerezident nu este de acord ca părintele rezident (la care locuiește minorul) să-și delege autoritatea către o anumită rudă a copilului, facem următoarele precizări:
Părintele nerezident poate solicita instanței de judecată modificarea hotărârii privind încuviințarea delegării (apel), cât și a modalității de exercitare a autorității părintești și a locuinței minorului stabilite prin hotărârea de divorț (chiar dacă în legătură cu copilul său a fost dispusă delegarea anumitor drepturi părintești). Astfel, există posibilitatea celuilalt părinte (părintele nerezident) de a prelua el însuşi exerciţiul deplin al autorităţii părintești.
Pentru a putea veni în sprijinul dumneavoastră în implementarea acestei proceduri, vă rugăm să ne oferiți feedback privind situația de fapt, la nivel local, în ceea ce privește aplicarea prevederilor legale, cât și dificultățile întâmpinate în practică.
Puteți să transmiteți mesajele dumneavoastră către Organizația Salvați Copiii la adresa contact@copiisinguriacasa.ro, sau apelând Help-Line Copii Singuri Acasă, 0800.070.040, număr apelabil gratuit în România din toate rețele de telefonie mobilă și fixă.
De asemenea, avem rugămintea de a promova numărul Help-Line la care sunt oferite servicii de consiliere pentru toate persoanele interesate de acest domeniu, în rândul părinților care intenționează să plece la muncă în străinătate/plecați la muncă în străinătate și al persoanelor în grija cărora rămân copiii.
Prezentul document a fost elaborat în cadrul proiectului Protecţie şi educaţie pentru copiii afectaţi de migraţia pentru muncă în străinătate a părinţilor derulat de Organizaţia Salvaţi Copiii în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
În cadrul proiectului a fost înființată o platformă on-line care poate fi accesată de orice persoană interesată sau profesionist din domeniu, www.copiisinguriacasa.ro, pentru a găsi informații sau solicita consiliere, precum și un serviciu telefonic apelabil gratuit în România din toate rețelele de telefonie, 0800.070.040, prin care specialiștii Salvați Copiii oferă îndrumare și consiliere tuturor celor interesați de acest domeniu.
[1] Art. 2, alin.(4) ”În situaţia în care constată că nu există persoana desemnată potrivit prevederilor art. 104 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a informa în scris persoana în îngrijirea căreia se află copilul cu privire la prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Art. 16 alin. (2) din Legea 272/2004 republicată ”Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul.”
[2] Codul de procedură civilă, prin art. 199, prevede că „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.”
Având în vedere că prevederile procedurale permit toate variantele enumerate pentru sesizarea instanței, pentru identitate de rațiune și cererea de notificare a intenţiei de muncă în străinătate către serviciul public de asistență socială, poate fi formulată de părintele în cauză (în condiţiile art. 104 din lege) în oricare din variantele de mai sus.
