Procedura legală de protecție a copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate

În principal, recomandările de mai jos sunt formulate în urma corelării Secțiunii 4 – Capitolul VI, din Legea 272/2004 cu alte norme legislative relevante (Codul de Procedură Cvilă, alte prevederi ale Legii 272/2004 etc.) și a consultării practicii mai multor servicii publice de asistenţă socială şi instanțe de judecată.

Procedura de delegare temporară a autorității părintești poate fi realizată, în vederea reglementării situației copiilor rămași acasă, inclusiv în cazul persoanelor care sunt deja plecate la muncă în străinătate și nu au realizat procedura, indiferent care a fost momentul plecării lor. Această posibilitate este prevăzută în mod expres în Secțiunea 4, Capitolul VI din Legea 272/2004, modificată și completată în 2022.

Prevederile legale cuprinse în Legea 272/2004 vizează următoarele categorii de persoane:

– Ambii părinţi – Trebuie avută în vedere atât situația în care cei doi părinţi pleacă în acelaşi timp, cât și situația cel mai des întâlnită, în care inițial pleacă un părinte şi ulterior pleacă și celălalt părinte din țară.

– Părintele care exercită singur autoritatea părintească – Această categorie vizează părinții care exercită singuri autoritatea părintească, urmare a divorțului sau a altor situații în care a fost dispusă o astfel de măsură.

– Părintele cu care locuieşte copilul – Această categorie vizează părinții care exercită autoritatea părintească în comun, iar urmare a divorțului instanța a stabilit care este părintele cu care copilul va locui în mod obișnuit.

În ceea ce priveşte persoanele care pot fi desemnate pentru creşterea şi îngrijirea copilului în absenţa părinţilor, aceştia pot fi pe lângă rudele până la gradul III inclusiv, şi persoane care fac parte din reţeaua socială a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie.

În Anexa 4 a ghidului, este prezentată schema de realizare a procedurii de delegare temporară a autorității părintești.

ETAPE ÎN DERULAREA PROCEDURII

1. a.Transmiterea notificării către Serviciul Public de Asistență Socială din localitatea de la domiciliu

Părintele care se regăseşte într-una din situaţiile enumerate anterior trebuie să notifice intenţia de a pleca la muncă în străinătate Serviciului Public de Asistenţă Socială din localitatea de domiciliu. Ca model pentru această notificare poate fi folosită Anexa 2 a Ordinului 219/2006 (Anexa 1 a prezentului material), tipizat care poate fi pus la dispoziția părinților doritori de către SPAS.

Obligația notificării SPAS revine tuturor părinților care pleacă la muncă în străinătate din categoriile mai sus menționate sau aflaţi deja la muncă în străinătate (dacă nu au realizat procedura înainte de plecare), indiferent dacă munca în străinătate implică sau nu și existența unui contract de muncă.

Notificarea SPAS poate fi realizată prin:

• depunerea notificării de către părintele interesat direct la sediul primăriei de domiciliu,
• transmiterea acesteia prin e-mail, fax, scrisoare, poștă, curier etc. la SPAS[1], fie că părintele este încă în România, înaintea plecării, fie că este deja aflat în străinătate.

Indiferent de modelul folosit (pentru părinții care nu ajung în contact direct cu SPAS-ul va fi greu să folosească un tipizat), în cuprinsul notificării vor trebui să se regăsească în mod obligatoriu următoarele elemente:

• datele de identitate ale persoanei în grija căreia va fi lăsat copilul pe durata absenței din țară a părintelui/părinților,
• adresa la care copilul va urma să locuiască în viitor, după plecarea părintelui/părinților,
• îndeplinirea de către persoana în grija căreia urmează a fi lăsat copilul a condițiilor prevăzute la art. 105, alin. (1) din Legea 272/2004, referitoare la apartenența acesteia la familia extinsă (să fie rudă până la gradul III inclusiv, cu minorul – persoana poate fi bunic, unchi/mătuşă, frate/soră, străbunic, nepot de frate), la categoria afinilor sau la reţeaua socială a copilului – prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului faţă de care acesta a dezvoltat relaţii de ataşament sau alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, la vârstă – să aibă minimum 18 ani împliniţi.

În ceea ce priveşte termenul de 40 de zile menţionat în continuare în lege ca termen în interiorul căruia urmează a fi depusă de către părinte/părinții aflaţi în România notificarea, considerăm că acesta trebuie să fie interpretat ca un termen de recomandare şi nu ca unul imperativ, a cărui nerespectare să atragă după sine neîndeplinirea acestei obligații. Astfel, notificarea poate fi depusă și cu mai puțin de 40 de zile înainte de plecarea părintelui/părinților din țară.

Mai mult, scopul introducerii acestor prevederi legale a fost și acela de a asigura o monitorizare cât mai exactă a tuturor cazurilor copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, în vederea asigurării protecției lor adecvate.

1. b. Completarea de către părinte a cererii către instanța de judecată

În situația prezentării părintelui la SPAS, este recomandat ca, în același timp cu notificarea către SPAS, acesta să completeze și cererea către instanța de judecată, astfel încât după realizarea anchetei sociale și anexarea celorlalte acte necesare la instanță, SPAS să poată transmite către instanța de judecată toate aceste documente (vezi etapa 3).

Așadar, încă din această etapă considerăm util ca reprezentanții SPAS să îl consilieze pe părinte cu privire la reglementările legale și pașii care trebuie parcurși, să înmâneze acestuia, un model orientativ de cerere adresată instanței (Anexa 2), să îl îndrume în completarea acesteia şi să îi ofere o listă cu documentele conexe care trebuie depuse la SPAS și implicit la instanță, împreună cu cererea respectivă (Anexa 3).

Considerăm utilă completarea și depunerea cererii adresate instanței la SPAS, urmând ca SPAS să înainteze toată documentația necesară la instanță, având în vedere că în multe situații, părinții află de obligațiile legale care le revin cu puțin timp înainte de a pleca în străinătate. Această modalitate de depunere le poate permite părinților să efectueze ambele cereri înainte de plecare.

Subliniem importanța demersurilor din etapa aceasta și etapele următoare, pentru evitarea pe viitor a situațiilor în care procedura de delegare a autorității părintești nu este finalizată, limitându-se doar la notificarea SPAS. Menționăm că, conform Secțiunii 4 din Legea 272/2004 modificată, notificarea SPAS cu privire la persoana în care grija căreia va rămâne copilul este doar o etapă în procedura de delegare a autorității părintești, neavând nicio valoare juridică în sine, procedura fiind definitivată doar de instanța de judecată.

2. Instrumentarea cazului de către Serviciul Public de Asistență Socială, după primirea notificării

După primirea notificării, reprezentanţii Serviciului Public de Asistenţă Socială vor efectua o anchetă psihosocială la domiciliul persoanei la care copilul va locui pe perioada delegării (raportul de anchetă psihosocială este menţionat explicit în varianta modificată a Legii), document care va fi inclus în dosarul care va fi transmis instanței.

Raportul de anchetă psihosocială va trebui să conțină informații relevante și complete despre situația persoanei căreia i se deleagă autoritatea părintească și relația acesteia cu copilul/copiii, despre situația copilului și a părinților acestora.

Realizarea unui raport de anchetă psihosocială complet poate conduce la evitarea prelungirii termenului în interiorul căruia instanța va lua o decizie, aceasta având astfel la dispoziție încă de la primul termen de judecată informațiile ce pot fi relevante în luarea unei decizii.

Considerăm termenul de 40 de zile fixat de lege, în situația în care acesta poate fi respectat de părinte/părinți, fiind un termen rezonabil pentru desfăşurarea procedurilor ce preced învestirea instanţei, proceduri ce includ și efectuarea unei anchete sociale.

3. Înaintarea actelor la instanță (judecătoria competentă teritorial)

Deşi Serviciul Public de Asistenţă Socială nu are calitate procesuală expres prevăzută în prezenta procedură, acesta are un rol determinant în inițierea şi celeritatea ei, precum şi în obţinerea unei finalităţi în interesul copilului.

Având în vedere că transmiterea propriu-zisă a cererii formulate de părinte şi a actelor la instanţă nu impune o anumită calitate procesuală sau vreo formalitate suplimentară ulterioară completării şi semnării cererii, aceasta se poate face nu doar de către părinte, ci și de altă persoană interesată (ex: persoana căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească), sau prin sprijinirea procesului de către  reprezentanții SPAS, prin depunerea acestora directă sau prin transmiterea lor prin poştă/curierat, mail, fax.

Luând în considerare că la nivelul societăţii există un anumit grad de reticență, cu precădere a persoanelor din mediul rural, de a se adresa instanţelor, recomandăm specialiștilor SPAS să sprijine familiile în procesul de depunere a dosarului la instanță, formulând și o adresă de înaintare. Considerăm că în acest fel se va evita nefinalizarea procedurii, situație frecvent întâlnită atunci când părintele trebuie să transmită el dosarul către instanță.

Prin sprijinirea părintelui care deleagă autoritatea părintească, SPAS-ul are un rol determinant în celeritatea procedurii delegării precum şi în obținerea unei finalități în interesul copilului.

Folosirea acestei modalități de lucru va fi utilă si pentru faptul că SPAS va putea monitoriza parcursul dosarului, de la inițierea procedurii și până la definitivarea acesteia, prin pronunțarea hotărârii de încuviințare de către instanță.

4. Judecarea cererii și definitivarea procedurii

Un aspect important care trebuie luat în considerare în această etapă îl reprezintă ascultarea copilului. În conformitate cu prevederile art 264 Cod Civil și art. 29 din Legea 272/2004, ”În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.”

Cererea făcută în materie necontencioasă se soluţionează printr-o încheiere, care în conformitate cu art. 535 Cod Procedură Civilă nu are autoritate de lucru judecat, instanţa putând reveni asupra acestei încheieri, la cererea celui interesat, dacă situaţia de fapt avută în vedere la pronunţare s-a schimbat. Astfel, părintele întors în țară într-o perioadă mai scurtă decât cea pentru care a fost pronunțată delegarea, poate înainta o cerere pentru revocarea delegării autorității părintești. De asemenea, este posibilă menținerea perioadei în care a fost făcută delegarea, cu înlocuirea persoanei căreia i-au fost delegate drepturile.

În ceea ce privește termenul de 3 zile în care instanţa ar trebui să se pronunțe, potrivit prevederilor Secțiunii 4 din Legea 272/2004, jurisprudența existentă până în prezent demonstrează o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată, motiv pentru care, în funcție de situație, termenele din aceste dosare pot fi și mai mari de 3 zile. În multe situații, depășirea de către instanță a acestui termen poate fi determinată de insuficiența informațiilor puse la dispoziția judecătorului care trebuie să dispună într-o procedură care exclude contradictorialitatea.

Încheierea de delegare a autorității părintești trebuie să cuprindă atribuțiile autorității părintești care au fost delegate, perioada delegării, precum şi domiciliul unde urmează să locuiască minorul în această perioadă.

În ceea ce privește durata delegării temporare a autorității părintești, perioada pentru care se realizează aceasta este de maximum un an, minimul nefiind prevăzut în mod expres. În situația în care părinții nu revin în ţară, instanța poate prelungi succesiv delegarea temporară, pe durata lipsei acestora, pentru perioade de cel mult un an.

Părinţii trebuie informaţi cu privire la faptul că delegarea autorităţii părintești pentru o anumită perioadă de timp nu este echivalentă cu decăderea lor din drepturile părinteşti sau cu o limitare a exercițiului acestora.

În cazul familiilor divorțate, în cazul care părintele nerezident nu este plecat la muncă în străinătate sau nu intenționează să plece, considerăm că delegarea nu se impune. Astfel, având în vedere că acesta deține autoritatea părintească în comun cu celălalt părinte, copilului îi este garantată prezenţa în țară a unui reprezentant legal.

[1] Codul de procedură civilă, prin art. 199, prevede că „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă, curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare.”

Având în vedere că prevederile procedurale permit toate variantele enumerate pentru sesizarea instanței, din identitate de rațiune și cererea de notificare a intenţiei de muncă în străinătate către serviciul public de asistență socială, poate fi formulată de părintele în cauză (în condiţiile art. 104 din lege) în oricare din variantele de mai sus.

schema delegare cu modificari 2 – 15 septembrie 2023

ANEXA 1_model de cerere

Anexa 2_cerere adresata instantei