Structura Sărbătorilor sau Sărbătorile Structurate

Cum e și firesc, în perioada sărbătorilor, adulții devin mai buni cu persoanele din jur. Dar, uneori, părinții care au fost plecați mult timp de lângă copiii lor reușesc ”să depășească măsura” acestei bunătăți atunci când încalcă structura și regulile implementate de ceilalți adulți până în momentul împodobirii bradului, adică al reunirii familiei. Principiul din spatele acestei atitudini fiind unul cât se poate de omenesc și de înțeles: ”Pentru că îmi văd copilul rar, nu vreau să fie nefericit de Sărbatori.” Însă, părinții care aderă la acestă atitudine, trebuie să fie conștineți de faptul că acest lucru poate fi dăunător dezvoltării copilului din mai multe motive:

• Se pierde abordarea consecventă de până în acel moment și astfel copilul va avea dificultăți de readaptare la regulilele și structura de dinainte, în momentul în care părintele/părinții vor pleca din nou
• Reinstituirea regulilor și a structurii va uza relația cu persoana în grija căreia va rămâne pentru ca va fi privită de copil într-o lumină negativă ”Ești o persoană REA, nu ești ca mama/tata!”
• Se pierde abordarea predictibilă în ceea ce privește educarea și disciplinarea copilului, astfel copilul poate experimenta o stare de confuzie accentuată

Copiii au nevoie din partea părinților de structură și predictibilitate la fel cum au nevoie de disponibilitatea și căldură emoțională. Dificultatea constă în faptul că, în funcție vârsta cronologică și de nivelul de dezvoltare, copiii nu pot cere părinților în mod concret să le satisfacă aceste două nevoi fundamentale.

În ceea ce privește nevoia de disponibilitate și căldură emoțională, copiii se mulțumesc și se adaptează la ceea ce li se oferă din partea adulților. Dacă părinții cuprind în oferta lor de relaționare exprimarea autentică a emoțiilor, recunoașterea emoțiilor în diferite contexte, validarea emoțiilor și solicitarea sprijinului atunci când experimentează stări emoționale ce le produc disconfort, atunci și copiii, la rândul lor, vor fi capabili să facă aceste lucruri în relațiile cu cei din jurul lor, satisfăcându-și astfel nevoia de disponibilitate și căldură emoțională.

În schimb situația este cu totul alta când vine vorba despre satisfacerea nevoilor copiilor de structură, predictibilitate și limite. Intuitiv, aceste nevoi sunt contrare a tot ceea ce reprezintă un copil: spontaneitate, joacă, explorare, agitație și impredictibilitate. Cum se pot împăca spontaneitatea cu structura sau explorarea cu rutina? Părinții care reușesc să împace aceste aspecte contrare, satisfacând astfel nevoile nerostite ale copiilor de structură, predictibilitate și limite, îi ajută să-și dezvolte abilitățile de adaptare la contexte noi, abilitățile de a face față diferitelor frustrări pe care le vor întâmpina în viață, precum și abilitățile de a se regla emoțional.

La fel ca noi, copiii învaţă cel mai bine când au informaţia, când sunt ajutaţi să găsească cele mai potrivite metode pentru a-şi atinge scopurile şi când înţeleg motivele pentru care sunt stabilite reguli şi limite. Asta înseamnă structură. Structura înseamnă informaţie şi comunicare clară şi respectuoasă. Structura nu este coerciţie, control sau pedeapsă. Structura oferă copiilor instrumentele de care au nevoie pentru a reuşi atunci când tu nu eşti lângă ei. Cum pot să ofere părinţii structură copiilor lor? Ei pot face asta astfel:

• fiind un model pozitiv pentru ei şi ghidându-i;
• explicându-le motivele pentru stabilirea regulilor și implicând copiii în stabilirea  regulilor

• explicându-le propriul punct de vedere şi ascultând punctul de vedere al copiilor;

• ajutând copiii să găsească mijloace prin care să îşi repare greşelile, într-un mod care să îi ajute să înveţe;

• învăţându-i despre efectele acţiunilor lor asupra celorlalte persoane;
• purtând des discuţii cu ei;

• fiind oneşti şi flexibili;

• controlându-şi furia şi evitând amenintările;
• pregătind copiii pentru situaţiile dificile;
• spunându-le ce se aşteaptă de la ei şi cum pot face faţă;
• oferind copiilor informaţia de care au nevoie pentru a lua decizii bune;
• evitând ameninţările cu bătaia, monştrii sau alte lucruri de care copiii se tem;

Construirea unei relaţii sănătoase părinte-copil presupune o combinaţie de căldură şi structură pe tot parcursul dezvoltării copilului – de la naştere până la maturitate. Pentru relizarea acestei combinaţii este nevoie de un mod de gândire concentrat pe obiectivele pe termen lung, pe oferirea unui climat cald de învăţare şi pe informaţia de care este nevoie pentru a atinge acele obiective pe tot parcursul dezvoltării copilului.

 

Bibliografie: Ghid pentru dezvoltarea relaţiilor sănătoase între părinţi şi copii: O abordare pozitivă, bazată pe respectarea drepturilor copiilor; Salvați Copiii România; 2012