Copii singuri acasa

Protecție și educație pentru copii cu părinți plecați în străinătate

0800 070 040

Oferit de DIGI. Apelabil gratuit pe teritoriul României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

0314 053 072

Apelabil cu tarif normal din afara teritoriului României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

Salvati copiii

Pentru părinți

Ce poți face pentru copil

Ce putem face pentru copiii care sunt singuri acasă în perioada sărbătorilor?

Uneori familiile nu pot fi împreună de sărbători, mai ales atunci când părinții sunt plecați la muncă în altă țară. În astfel de situații, părinților și copiilor le este greu să păstreze un echilibru între viața de familie și serviciu, lucru care are de cele mai multe ori consecințe negative asupra copiilor.

Chiar dacă migarea părinților aduce beneficii economice copiilor rămași acasă, ea are un impact negativ asupra dezvoltării lor.

Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în altă țară pentru perioade lungi de timp, ajung să sufere de singurătate cronică. Din punct de vedere psihologic, conceptul de singurătate este definit ca o discrepanță cronică între relațiile sociale pe care ni le dorim și cele pe care le trăim în realitate (Peplau și Perlman, 1982). O stare prelungită de singurătate este dăunătoare pentru sănătatea fizică și mentală, deoarece poate duce la creșterea riscului de depresie, retragere socială și comportamente suicidare, chiar și la afectarea sistemului imunitar, cardiovascular și nervos. Cu toate acestea, există și factori care protejează împotriva singurătății, care pot fi individuali (vârsta mai mare a copilului, stima de sine ridicată, reziliența, temperamentul extrovertit) sau pot aparține mediului (funcționarea familiei, relația cu părinții, relația cu cei de aceeași vârstă, suportul social).

Care sunt reacțiile copiilor?

  • emoționale (plâng mai des, sunt apatici, au răbufniri emoționale sau, dimpotrivă, se retrag)
  • sociale (au dificultăți cu rutine pe care anterior le stăpâneau, nu vor să stea singuri)
  • cognitive (întârzieri în dezvoltare, regresii)
  • comportamentale (coșmaruri, episoade de enurezis, regresii la nivelul comportamentelor alimentare sau ale somnului).

Este important să reținem că un copil nu este niciodată prea mic să-și dea seama că părinții au plecat de acasă și că un astfel de eveniment îl va afecta, iar manifestările pot avea cele mai diverse forme.

Cum se pot pregăti părinții?

Mulți dintre părinți consideră că le-a fost de ajutor să le explice copiilor de ce pleacă la muncă în altă țară, unde merg mai exact și ce vor face acolo, folosind un limbaj adecvat vârstei copilului.

  • Puteți să marcați pe o hartă a pământului locul în care veți pleca și să-i repetați copilului povestea de mai multe ori înainte de plecarea propriu-zisă.
  • De asemenea, este de ajutor să-i spuneți și când vă veți întoarceți și să notați data într-un calendar.
  • Explicați-i că există multe meserii în care părinții sunt nevoiți să plece de acasă pentru perioade mai lungi de timp.
  • Gândiți-vă la o propoziție simplă pe care copilul să o poată repeta. De exemplu, ”Mama e plecată să aibă grijă de o bătrânică. O să se întoarcă în vacanța de vară”. Astfel de propoziții îi vor spori încrederea copilului și îi vor oferi o senzație de control.
  • Încurajați copilul să discute despre temerile lui.
  • În unele cazuri, copiilor le-a fost mai ușor să treacă peste aceste perioade cu ajutorul unui animal de companie. Un animăluț poate fi o sursă de distracție și afecțiune pentru copil, dar și un bun subiect de conversație între copil şi părintele plecat.
  • Înregistrați-vă video sau audio în timp ce-i citiți copilului o poveste de culcare și trimiteți-i înregistrarea.

 Eu sunt aici, tu ești departe, dar putem comunica oricând. Ce pot face bunicii?

  • Atunci când copilului îi este dor de părinți, rugați-l să deseneze ce ar vrea să facă cu mama sau tata atunci când vor fi împreună din nou și trimiteți-le părinților aceste desene.
  • Puteți folosi două jucării la fel. Una rămâne cu copilul, cealaltă pleacă cu părintele, iar copilul o poate îmbrățișa atunci când i se va face dor de părinți, iar aceștia vor primi îmbrățișarea prin jucăria luată cu ei. Atât părinții cât și copiii pot face poze cu jucăria pe oriunde merg și-și pot împărtăși aceste poze.

Majoritatea părinților au remarcat că fiecare copil răspunde diferit în aceste situații, dar atunci când găsim strategii care să îi ajute pe copii să înțeleagă mai bine ce se întâmplă și strategii care să mențină legătura dintre părinți și copii, îi ajutăm, de fapt, să-și dezvolte reziliența.