Apelabil cu tarif normal din afara teritoriului României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
După ce primul copil, a împlinit vârsta de 5 ani părinții au fost nevoiți să găsească pe cineva care să-l îngrijească cât timp ei erau la muncă. Astfel, au început un șir de plimbări matinale la bona indiferent de vreme (frig, ploaie, vânt). Părinții au apelat la această femeie, pe care cel mic a acceptat-o docil, obișnuindu-se cu un program de adult.
Totul a mers bine în familie, aveam o relație perfectă, în ciuda greutăților – afirmă mama. Trei ani mai târziu, în familie a mai apărut un copil în familie, A. . Perioada în care mama a stat acasă pentru îngrijirea lui A, deși a fost benefică pentru dezvoltarea emoțională a copiilor, a creat o serie de dificultăți financiare pentru familie.
După o primă plecare a tatălui în străinătate, părinții au decis să plece împreună, pentru a cumpăra o locuință pentru familie și în încercarea de a le oferi cât mai multe posibilități copiilor, aceștia rămânând în grija bonei. Momentul a fost destul de greu pentru micuți, obișnuiți cu prezența constantă a părinților. Se atașaseră de bonă, însă mama și tatăl erau de neînlocuit. La scurt timp, pentru că bona s-a îmbolnăvit, părinții au fost nevoiți să se întoarcă la copii.
Date fiind nevoile financiare, tatăl a plecat din nou în străinătate. Un al doilea moment dificil pentru cei mici și pentru mama acestora. Deși venea cam de două ori pe an acasă și oferea sprijin financiar familiei, faptul că era departe atât de mult timp îi făceau pe cei de acasă să se simtă nesiguri. Siguranța și stabilitatea familiei au fost profund zdruncinate de aceasta lipsă.
Cu timpul, tatăl a început să rărească venirile acasă și să comunice din ce în ce mai rar cu copiii și cu sotia. Acesta a fost cel de-al treilea moment de cumpănă în viața lor care a fost foarte greu de gestionat.
Copleșită de tristețe, mamei îi era din ce în ce mai greu să se adune. Mergea la muncă pentru a-și putea întreține copiii, însă se gândea mereu la copilașii săi pe care îi lăsa singuri să se descurce. Au crescut cu cheia la gât, singuri, având grijă de ei bunul Dumnezeu- spune mama.
T, o mamă încercată de viață a luptat cu propriile emoții și a reușit , încetul cu încetul să își revină în urma despărțirii de tatăl copiilor , având responsabilitatea celor doi copii
În urmă cu un an , din cauza lipsurilor financiare acute, T a decis să plece și ea pentru perioade mai scurte, de două/trei luni, la muncă în străinătate. Astfel că în vara anului 2020, T. a plecat la muncă peste hotare.
A discutat cu copiii despre necesitatea plecării și și-au făcut un plan pentru perioada în care vor fi despărțiți.
A simțit că i se rupe sufletul știind că nici ea nu mai este lângă copii. Copiii au plecat în vacanță la bunicii și rudele din partea mamei, la țară, în această perioada. În fiecare seară au vorbit la telefon, astfel reușind să traverseze mai ușor perioada de despărțire.
În vremea pandemiei le-a fost foarte greu, mama găsind cu greu de lucru și rămânând în șomaj motiv pentru care, este nevoită să stea plecată. Distanța mare dintre ea și cei mici, i-au adus multa suferința. Strainătatea nu e deloc ușoară, dar separarea de ei este atroce – povestește T.
În cadrul programului Salvați Copiii, cei doi copii sunt sprijiniți psihologic, prin integrarea în grupul de copii care au povești asemănătoare și care le validează emoțiile; aici, cu ajutorul specialistului, învață tehnici de a gestiona suferința, de a gestiona comportamentele dificile și dezvoltă abilități sociale. Acum, cei doi copii sunt mai comunicativi, prietenoși, s-au integrat bine în colectivitatea Centrului de zi. Tot aici beneficiază și de sprijin educațional.