Ghid psihologic pentru bunici, rude și persoane în grija cărora se află acești copii
Migrația părinților pentru muncă în străinătate a devenit un fenomen tot mai frecvent, iar în urma acestui proces mulți copii din România cresc temporar departe de unul sau ambii părinți. În grija bunicilor, a rudelor sau a altor persoane de încredere, acești copii pot resimți dorul, tristețea sau confuzia legată de absența părinților. Tocmai de aceea, cei care au grijă de ei au un rol esențial nu doar în îngrijirea lor zilnică, ci și în sprijinirea echilibrului lor emoțional și a unei dezvoltări sănătoase.
- Recunoaște și validează emoțiile copilului
Un copil separat de părinți poate avea reacții diverse: tristețe, iritabilitate, retragere sau comportamente dificile. Este important să nu minimizăm aceste emoții sau să le ignorăm („Lasă că trece”, „Nu mai fi trist, mama lucrează pentru tine”). În schimb, oferă-i spațiu să exprime ceea ce simte:
👉 „Îți e dor de mama, nu-i așa? E normal să te simți trist când nu e lângă tine.”
Această validare îi arată copilului că emoțiile lui sunt firești și acceptate.
- Menține legătura constantă cu părintele plecat
Ajută copilul să păstreze legătura cu părinții prin apeluri video, mesaje, scrisori sau fotografii. Dacă programul părinților nu permite o comunicare frecventă, încurajează copilul să deseneze sau să scrie despre ce simte, iar aceste lucruri pot fi trimise părinților. Este o formă de conectare emoțională care reduce sentimentul de abandon.
- Creează rutine și un sentiment de stabilitate
Copiii au nevoie de predictibilitate pentru a se simți în siguranță. Stabilește împreună cu el un program clar de activități zilnice, care include timpul de joacă, învățatul, responsabilitățile ușoare, dar și momente de relaxare. O rutină bine definită oferă copilului senzația de control într-o lume în care o parte esențială — părintele — îi lipsește.
- Încurajează-l să vorbească despre părinții săi
Nu evita subiectul plecării părinților, chiar dacă este dureros. Copilul are nevoie să simtă că este în regulă să își amintească de ei, să povestească despre ce făceau împreună sau despre ce ar vrea să facă atunci când se vor revedea.
- Dezvoltă relația ta cu copilul
În calitate de bunic, mătușă sau persoană îngrijitoare, construirea unei relații apropiate este vitală. Asta înseamnă timp de calitate, ascultare activă, jocuri, plimbări sau orice activitate care întărește legătura voastră. Copilul are nevoie de o ancoră emoțională prezentă zi de zi.
- Atenție la semnele de suferință emoțională
Uneori, suferința copilului nu se vede imediat. Izolarea, performanțele școlare scăzute, coșmarurile sau comportamentele agresive pot fi semne ale unei suferințe mai profunde. În astfel de cazuri, este recomandată consilierea psihologică. Nu ezita să ceri ajutorul unui specialist.
- Vorbește-i realist și pozitiv despre părinți
Chiar dacă părinții nu reușesc să vorbească suficient sau nu trimit bani constant, evită să vorbești critic sau negativ despre ei în fața copilului. Încearcă să îi explici situația cu blândețe, păstrând o imagine pozitivă, atât cât permite realitatea. Copilul nu trebuie să simtă că trebuie să aleagă între loialitatea față de părinți și afecțiunea față de tine.
Concluzie
Chiar dacă nu poți înlocui părinții, prezența ta caldă, disponibilă emoțional și înțelegătoare poate face o diferență imensă în viața copilului. Fii sprijinul lui de zi cu zi, încurajează-i legătura cu părinții și ajută-l să își construiască o viață echilibrată și sănătoasă chiar și în absența lor temporară.
