Adolescența, un drum nou în relația copil – părinte

Adolescența este un drum plin de provocări atât pentru părinți, cât și pentru copiii lor. Deși ar putea părea cunoscut, pentru că și părinții, la rândul lor, au trecut pe această cărare, realitatea este alta. Rolul acum este altul și automat perspectiva se schimbă.

Pentru o înțelegere mai bună a acestei vârste, și astfel pentru o mai bună relație părinte-adolescent, vom prezenta cateva aspecte care caraterizează  perioda în cauză și modificările ce apar:

În primul rând, adolescența aduce

– schimbări de dispoziÈ›ie

– schimbări hormonale

-comportamente de risc și certuri nesfârșite

Este perioada în care adolescenții își dezvoltă identitățile, testează limitele și își afirmă autonomia.  Din punct de vedere fizic, adolescenții sunt lipsiți de somn, în parte din cauza orelor de începere a școlii prea devreme și a modificărilor hormonale asociate cu pubertatea. Ca urmare, adolescenții pot fi iritabili și sensibili la factorii de stres. De asemenea, în acest segment de vârstă cortexul prefrontal implicat în luarea deciziilor și autocontrolului este în proces de dezvoltare. Acest lucru îngreunează gestionarea reacțiilor și apariția comportamentelor excesive în rândul adolescenților.

Așadar, din cauza  factorilor enumerați și prin  combinarea lor apare ostilitatea, nevoia de independență și liberate, sentimentul de nedreptate și o relație părinte-adolescent tensionată. Pentru îmbunătățirea relatiei, propunem o serie de direcții la care invităm părinții să fie atenți și comportamente pe care îi îndemnăm să le adopte:

! Construirea și menținerea conexiunii părinte-adolescent, cum ar fi vizionarea împreună a unei  emisiuni TV sau alte oportunități de a fi împreună cu presiune scăzută.  Menționăm că dacă sunteți la depărtare, puteți stabili să vizionați aceeasi emisiune/ film despre care să discutați apoi. Aceste experiențe creează spații sigure și oportunități pentru adolescenți de a comunica despre emoții sau situații dificile. Părinții care îi ajută pe adolescenți să recunoască, să vorbească și să facă față gândurilor și sentimentelor dificile îi ajută să înțeleagă modul în care gândurile și sentimentele lor le pot afecta comportamentul.

! Părinții își pot ajuta, de asemenea, adolescenții să gestioneze emoțiile negative, consolidându-și stima de sine și punctele forte și încurajând autoeficacitatea. Părinții care oferă laudă adolescenților lor care muncesc din greu pentru a depăși provocările – spre deosebire de a se concentra doar asupra rezultatului – îi pot ajuta pe adolescenți să-și vadă valoarea dincolo de realizările lor.

! În același timp, adolescenții au nevoie de limite care să le permită să-și dezvolte încrederea în sine, să-și exercite independența și să practice compromisul în anumite situații. Contractele de comportament – ​​în care adolescenții și părinții lor sunt de acord cu anumite condiții în scris – pot oferi o modalitate structurată de a stabili așteptări comune.

! Când sunt necesare consecințe, consecințele naturale permit adolescenților să învețe fără intervenția părinților. De exemplu, dacă un adolescent stă treaz târziu în noaptea dinaintea unui meci mare de baschet, antrenorul îl poate pune pe bancă pentru că joacă prost. Părinții îi pot ajuta pe adolescenți să facă legătura între frustrarea și dezamăgirea pe care le experimentează cu alegerile lor în ceea ce privește somnul, ceea ce poate fi mai util pentru viitoarele lor decizii decât să se certe cu un părinte cu privire la decizia lor sau să primească o consecință impusă de părinte, cum ar fi eliminarea privilegiilor de telefon.( acest lucru se poate face și de la depărtare prin discutii cu adultul în grija căruia a rămas adolescentul și, prin discuții cu adolescentul).

!Când consecințele naturale nu sunt o opțiune, disciplina ar trebui să fie specifică, limitată în timp și concentrată pe un anumit rezultat, cum ar fi să nu se permită activitățile preferate până când temele și treburile sunt terminate.

! Este important ca părinții să evite luptele de putere cu adolescenții lor, modelând o comunicare respectuoasă, fără a încerca să gestioneze reacția sau perspectiva adolescentului. Este puțin probabil ca adolescenții să recunoască că greșesc – în special într-un moment fierbinte – și, dacă e vorba, rareori există un
beneficiu în a insista asupra unei anumite reacții, cum ar fi scuzele forțate.