Maimuţa care se credea copac

A fost odată ca niciodată o maimuţă care se credea copac. Poate părea ciudat şi de necrezut, dar maimuţa stătea într-un copac toată ziua şi toată noaptea. Nimeni nu i-a spus că ea nu era un copac. Nici copacul în care stătea nu i-a spus că EA nu era copac. Lui i se părea amuzant şi chiar măgulitor ca o maimuţă să se creadă copac. Iar maimuţica se apleca în bătaia vântului, aşa cum făcea copacul. Dormea acolo şi toată ziua mânca frunzuliţe din copac. Pe scurt, maimuţica a crescut şi a crescut, crezând mereu că era un copac.

În pădure nu sunt oglinzi. De aceea, maimuţa nu avea cum să îşi dea seama că arăta foarte diferit faţă de copac. Părea mulţumită că stătea în copac. Cu toate acestea, ea avea sentimentul că ceva îi lipsea din viaţă. Mai mult, simţea că era legată de copac într-un mod ciudat şi nepotrivit.

Într-o zi un raton a poposit lângă copac. S-a uitat în sus şi a zărit maimuţa. A strigat-o:

– Hei! Tu de colo! Hai jos să ne jucăm! Mă simt foarte singur şi am nevoie de cineva cu care să mă joc. Am nevoie de un prieten!

Maimuţa, care niciodată nu mai vorbise cu adevărat cu cineva, şi-a găsit vocea şi a răspuns:

– Cine, eu? De ce mă întrebi pe MINE? Eu sunt un copac!

Ratonului i s-a părut foarte amuzant. De aceea a început să chicotească. Apoi a început să râdă şi curând se rostogolea pe jos cuprins de un râs isteric. Nu mai văzuse NICIODATĂ o maimuţă care să se creadă copac.

Maimuţa s-a enervat văzându-l pe raton cum râdea de ea. A strigat spre el:

– De ce râzi?

Continuând să chicotească, ratonul i-a spus:

– Tu nu eşti un copac! Eşti O MAIMUŢĂ! De unde ţi-a venit această idee ridicolă cum că ai fi un copac?

Maimuţa s-a gândit şi nu era prea sigură de unde i-a venit ideea aceea. A vrut să plece departe de copac, dar ştia că va fi foarte înfricoşător să fie pe cont propriu. Totuşi, după multe încurajări din partea ratonului, ea a coborât din copac. Apoi şi-a petrecut ziua jucându-se. S-a simţit mai bine decât

se simţise vreodată. După o zi lungă plină de distracţie şi descoperiri, maimuţa s-a întors seara la copac ca să se culce. Se bucura de confortul oferit de copac. Însă, zilele treceau şi ei i se părea tot mai uşor să plece şi să se distreze jucânduse. Curând nu mai tânjea după nimic şi se simţea altfel în interior.

Pentru prima dată în viaţa ei maimuţa a ştiut cine era CU ADEVĂRAT. Îi plăcea să ştie că era diferită de acel copac. În fiecare zi se distra descoperind lucruri noi despre ea însăşi. Şi-a dat seama cât de specială era. Privind în urmă la trecutul ei, maimuţa a zâmbit. Şi-a amintit că odată a crezut că era un copac.

 

Care sunt situaţiile în care te descurci fără ajutorul părinţilor?

 

Nancy Davis, Poveşti terapeutice, Midoprint, Cluj Napoca, 2011