Temele pentru vacanță – cu înțelepciune și moderație

Considerăm că înainte de a analiza care sunt eventualele beneficii ale temelor pentru vacanță trebuie să abordăm câteva aspecte legate de teme în general, astfel încât să avem o imagine de asamblu asupra subiectului și, apoi, fiecare părinte să hotărască singur CUM se va raporta la temele pentru vacanță ale copiilor.

Dublul rol: părinte-profesor

În primul rând, este vorba despre rolul pe care îl joacă părintele în viața copilului. Brusc, odată cu începerea școlii, părintele își asumă și rolul de profesor: ”D-nul Profesor Tati”. Asta nu ar fi o problemă, dacă ”Domnul Profesor Tati” ar avea studii pedagogice și ar ști cum să acționeze când vine în contact cu limitele cognitive specifice vârstei copilului. Din nefericire, de multe ori, ”Domnul Profesor Tati” confundă limitele cognitive ale copilului cu ”reaua voință” sau cu ”încăpățânarea”. Astfel, temele se transformă într-o activitate extrem de tensionată pentru că ”Domnul Profesor Tati”, înfuriinduse, explică în același mod de șase ori, dar se așteaptă, ca prin minume, cumva ”elevul” să priceapă. Specialiștii spun că în astfel de situații efectul este chiar invers, deoarece copilul, atunci când sensizează nervozitatea adultului, resimte frică. Și, cum bine știm, frica blochează orice proces cognitiv și ”îndeamnă” la retragere, nu la ”încăpățânare” sau ”rea voință”. Așadar, părinții când se așează la masa temelor și a ”suspinelor”, ar trebui să aibă în minte următoarea ipoteză: dacă ”elevul”/copilul nu înțelege un anumit concept, acest lucru se datorează și faptului că părintele nu deține competețele pedagogice necesare pentru a se face înțeles.

Semnificațiile ascunse ale temelor

În al doilea rând, trebuie avut în vedere semnificațiile temelor pentru fiecare ”actor” în parte. Pentru copii aceste semnificații pot fi: 1) concrete – acele momente, mai puțin plăcut, în care trebuie să stea nemișcați și să efectueze lucruri repetitive care au o legătură tangențială cu realitatea, 2) ascunse – singura modalitate prin care se simt acceptați de părinți etc. Și pentru părinți semnificațiile pot fi multiple: 1) reducerea anxietății legate de faptul că ”elevul” nu se va descurca în viață; 2) îndeplinirea standardelor de ”bunăstare” pe care părinții nu le-au putut atinge; 3) trăirea compensatorie a succesului care a ”ocolit” viața părinților etc. Deci, întrebarea care ar trebui să bântuie mințile părinților, atunci când au în față realizarea temeler, este: Cine este mai interesat de teme și de ce? Ce se află în spatele dorinței arzătoare a părinților și a copiilor de a face teme?

Dezvoltarea de competențe și abilități

În al treilea rând, focusarea exagerată pe planul academic nu mai lasă timp la dispoziție și pentru dezvoltarea abilităților și competențelor menite să ajute copilul să devină o persoană independentă, flexibilă din punct de vedere emoțional, rezilientă în față provocărilor vieții și capabilă să-și construiască relații satisfăcătoare, bazate de siguranță și încredere. Peste 20 – 25 de ani majoritatea informațiilor deținute azi de copii, vor fi complet inutile deoarece vor fi depășite. În viitor vor prospera persoanele care vor fi capabile să adapteze la nou, care vor avea abilitatea emoțională de a persevera, indiferent de greutățile întâmpinate, dar și cele care vor considera mediul social o resursă. ALTE abilități ce pot fi dezvoltate și practicate împreună cu părinții pe perioada vacanțelor:

• Abilitățile de a rezolva singur probleme mai …”obișnuite”. Principiul de bază este: copilul nu primește întotdeauna ”pe tavă” rezolvarea la dificultățile și problemele cu care se confruntă, ci este sprijinit, cu întrebări ajutătoare și din aproape în aproape, să găsească singur răspunsul. De exemplu, părinții s-au rătăcit și au pierdut poteca ce duce către cabană: Ce am putea face pentru a găsi poteca? Cine ne-ar putea ajuta? Etc.
• Abilitățile de viață independentă. Ținând cont de particularitățile vârstei, orice zi e o zi bună pentru a-l învăța pe copil să gătească, să pescuiască, să facă cumpărături, să utilizeze mijloacele de transport în comun, să acceseze serviciile comunitare, să spele etc. Dacă știe să utilizeze un smartphone, cu siguranță are abilitățile cognitive necesare să programeze mașina de spălat sau să citească harta mijloacelor de transport în comun.
• Abilitățile de reglare emoțională. Plecând de la anumite situații concrete, întâlnite în viața de zi cu zi, părinții îi pot învăța pe copii legătura dintre emoții, gânduri și comportamente și îi pot ajuta să descopere singuri propriile metode cu ajutorul cărora se pot regla emoțional.
• Abilităților sociale și de comunicare. Discuțiile frecvente cu copiii îi pot încuraja să-și exprime punctul de vedere și să ia în considerare și punctul de vedere al altor persoane. Jocurile de echipă îi pot ajuta să-și dezvolte abilitățile de colaborare, de împărtășire a experienței etc.

În concluzie, nu temele pentru vacanță în sine sunt ”problema”, ci modul în care părintele se raportează la acestea, de obicei rigid și în detrimentul altor activități, cu ajutorul cărora copilul și-ar putea dezvolta o gamă largă de abilități și competențe. Dragi părinți, nu doar planul academic contează!