Copii singuri acasa

Protecție și educație pentru copii cu părinți plecați în străinătate

Helpline 0800 070 040

Oferit de DIGI. Apelabil gratuit pe teritoriul României,
din orice rețea de telefonie fixă şi mobilă.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

The Velux Foundations
Salvati copiii

Pentru părinți

Educația școlară a copilului

Combaterea abandonului școlar – sfaturi

Educatie-prescolara-Luczakowska-3Aga Luczakowska - Save the Children

Cauzele abandonului școlar sunt multiple, poate fi vorba fie de inadaptarea elevului la activitatea de învățare, fie de inadaptarea școlii la factorii interni (psihologici) și/sau externi (scocioeconomici, socioculturali) ai copilului.

Copilul are nevoie de suport emoțional susținut, de siguranță și de apartenență la grup. Orice dezechilibru al stării emoționale a copilului îl dezorientează și îl descurajează atunci când trebuie să depună un efort semnificativ în ceea ce privește activitățile școlare. Un copil care resimte un disconfort în plan fizic, psihic sau emoțional poate manifesta, la un moment dat, tendința de a abandona școala. Plecarea părintelui/părinților la muncă în străinătate este un stresor semnificativ ce poate avea un impact negativ asupra echilibrului emoțional al copilului determinându-l în mod indirect să abandoneze școala.

Copilul care abandonează școala poate fi descris astfel:

  • îi lipsește motivația școlară;
  • are dificultăți de învățare;
  • are o rată a absenteismului mare;
  • are rezultate școlare slabe;
  • are imagine de sine scăzută;
  • este izolat față de colegi;
  • îi lipsesc achizițiile în zona autocunoașterii;
  • este incapabil să se adapteze la mediul școlar;
  • are o lipsă reală a unui suport școlar;
  • manifestă dezechilibru emoțional survenit în urma absenței părinților de acasă sau a lipsei unui control parental;
  • cerințe educaționale speciale;
  • stare de sănătate precară;
  • manifestă comportamente deviante (agresivitate fizică și verbală, tendința de vagabondaj, vandalism, consum de tutun, alcool sau alte substanțe interzise);
  • provine din medii sociale sărace;
  • nefrecventarea gradiniței;
  • lipsa unui model educațional din familie.

Pentru fiecare copil, părintele sau persoana în grija căruia se află copilul sunt primii „profesori”. Adulții care îngrijesc copilul trebuie să știe că prin implicarea în educația și formarea copilului pun bazele de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta și a-și construi un viitor de succes. Familia poate contribui la reducerea ratei de abandon școlar prin:

  • asigurarea unor condiţii socio-economice cât mai bune (asigurarea hranei zilnice şi a pacheţelului cu mâncare pentru şcoală, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, a condiţiilor locative necesare studiului, a materialelor educaționale necesare);
  • asigurarea unei echilibru emoțional, a sentimentului de apartenență și sprijin necondiționat;
  • crearea unui climat familial adecvat, asigurarea unui mediu favorabil dezvoltării şi învăţării, cu scopul de a pregăti copilul pentru existenţa independentă și viața de adult dându-i repere pe care să le urmeze;
  • schimbarea mentalității vis-a-vis de acţiunile şi nevoile sociale, de modalitatea de raportare la mediul înconjurător al copilului;
  • atitudine pozitivă a adulților din apropierea copilului față de educația acestuia;
  • control parental direct și activ în viața copiilor;
  • limitarea prestării unor activități lucrative în gospodarie sau în afara acesteia;
  • control asupra activităţii copiilor în timpul liber;
  • acordarea ajutorului la învăţătură din partea părinţilor/tutorilor să fie cât mai mare;
  • prezența părintelui/părinților în viața copilului.

Școala are rolul de a identifica acei elevi care, datorită unor influențe de natură economică, socială, culturală, medicală, riscă la un moment dat să abandoneze școala. Școala nu poate influența factorii de natură individuală sau familială, însă poate găsi soluții care să ofere șanse egale tuturor copiilor. Dintre factorii principali care ar putea duce la diminuarea sau reducerea abandonului școlar amintim:

  • să evite supraîncarcarea școlară;
  • să diversifice și să facă mai atractive activitățile școlare;
  • să organizeze activități extrașcolare menite să atragă elevii;
  • să stabilească și aplice un program de recuperare a materiei școlare pentru elevii cu astfel de probleme;
  • să existe comunicare asertivă și eficientă cadru didactic-elev;
  • să evite constituirea unei elite, ceilalți fiind marginalizați;
  • oferta școlară să fie compatibilă cu trebuințele, interesele și aspirațiile elevilor;
  • exigențele școlare să fie rezonabile;
  • sistemul de evaluare să nu fie unul subiectiv, ci unul individualizat, adaptat nivelului real al copilului, să nu devalorizeze imaginea copilului;
  • să nu mai promoveze relații pedagogice bazate exclusiv pe autoritatea profesorilor;
  • disciplina școlară să nu fie nici excesiv de permisivă, nici excesiv de rigidă;
  • să evite practicile educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante;
  • sisemul școlar să fie adecvat la cerințele sociale actuale;
  • să existe o dotare materială adecvată în școală;
  • programe de consiliere pentru părinți;
  • colaborarea cu toate autoritățile comunității locale, inclusiv cu ONG-uri

Prin cele menționate mai sus se arată că abandonul școlar este, în fapt, culminarea unui proces pe parcursul căruia elevul, din diferite motive, se îndepărtează de școală și în cele din urmă o părăsește. Copiii trebuie monitorizați încă de la începutul școlarizării, astfel încât să se poată prevedea și preveni tendința de abandon școlar. Pentru prevenirea sau reducerea ratei abandonului şcolar trebuie lucrat atât cu elevul cât şi cu familia şi școala.

 

Bibliografie

Doll, J. J., Eslami, Z., & Walters, L. (2013). Understanding Why Students Drop Out of High School, According to Their Own Reports. SAGE Open, 3