Copii singuri acasa

Protecție și educație pentru copii cu părinți plecați în străinătate

Helpline 0800 070 040

Oferit de DIGI. Apelabil gratuit pe teritoriul României,
din orice rețea de telefonie fixă şi mobilă.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30

The Velux Foundations
Salvati copiii

Pentru părinți

Ce poți face pentru copil

STOP bullying-ului!

125

Ce este bullying-ul?

Conform ultimului studiu realizat de Salvați Copiii, România, aproximativ 80% dintre copii au asistat la scene în care alți copii erau amenințați cu bătaia, umiliți și îmbrânciți. În general, hărțuirea sau bullying-ul are loc atunci când cineva rănește fizic (îmbrâncește, lovește etc.) sau produce suferință emoțională (umilește folosind etichete, scuipă, răspândește zvonuri etc.) unei alte persoane care nu se poate apăra. Din nefericire, aspectul repetitiv al comportamentului de hărțuire face ca impactul să fie și mai devastator asupra copiilor victimă.

În general, copiii cu anumite particularități fizice (obezitate etc.) sau cei aflați în diferite situații de risc (sărăcie, copiii cu dificutăți emoționale și comportamentale, sau copiii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate etc.) devin cu predilecție ținta agresiunilor.

Ce anume îi determină pe copiii să hărțuiască?

Copiii hărțuiesc/agresează din mai multe motive. Cele mai întâlnite sunt:

  • Puterea exemplului – toți copiii fac asta
  • Acceptarea într-un grup poate fi condiționată de manifestarea acestor comportamente
  • Persoana care hărțuiește se percepe pe sine ca fiind mai puternică, mai inteligentă și mai bună decât ceilalți.
  • Hărțuirea poate fi și o formă prin care copii se apără de alți hărțuitori. Principiul este: ”Dacă sunt agresiv cu cei din jur, nimeni nu va îndrăzni să se ia de mine”

Care sunt efectele hărțuirii

Hărțuirea poate avea efecte multiple asupra copiilor:

  • Concept de sine negativ. În urma hărțuirii sistematice copiii pot crede despre ei înșiși că ceva este în neregulă cu ei și de aceea sunt hărțuiți.
  • Izolare socială. Inițial, izolarea are funcția de a proteja copilul de posibilele agresiuni. Pe termen lung, izolarea se poate transforma în incapacitatea de a se adapta la comtextele sociale cotidiene.
  • Absenteism și abandon școlar. Din cauza experimentării repetate a hărțuirii, copiii gândesc că cea mai ușoară metodă de a rezolva problema este de a nu mai frecventa cursurile.
  • Majoritatea copiilor care sunt victime ale hărțuirii, hărțuiesc și ei la rândul lor alți copii care se dovedesc a fi mai ”slabi” decât ei. Iritabilitatea se manifestă și în relația cu profesorii și membrii familiei.
  • Rezultate academince slabe. Puterea de concentarere și abilitatea de a menține un efort susținut scad semnificativ atunci când copiii sunt expuși unui stres continuu. Acest lucru determină scăderea rezultatelor școlare.
  • Pe termen lung copiii victimă pot dezvolta tulburări de sănătate mentală: anxietate, depresie, opoziționism etc.

Ce se poate face?

  • Părinții și profesorii trebuie să încurajeze copiii victimă să-și facă cât mai mulți prieteni și să fie prietenoși cu cei din jurul lor – să zâmbească atunci când privesc în ochi alți copii. Există o probabilitate mai scăzută ca un copil care hărțuiește să se apropie de un grup de prieteni.
  • De fiecare dată când sunt umiliți, copiii victimă trebuie învățați, pe de o parte, să ignore insultele și etichetările, respirând adânc, iar pe de altă parte, să-și amintească toate aspectele pozitive ale personalității lor. De asemenea, trebuie încurajați să-și dezvolte și să-și extindă aria de competențe și abilități prin participarea la diferite activități artistice și sportive. Acest gen de activități le vor susține dezvoltarea unui concept de sine pozitiv și le ofere șansa de a întâlni alte persoane.
  • Adulții trebuie să practice cu copiii posibilele răspunsuri pe care le pot da atunci când sunt hărțuiți. Repeția, prin joc de rol, îi va face să se simtă mai siguri pe ei. Răspunsurile clare, ferme și calme pot detensiona eventualele situațiile încordate: ”Te rog să încetezi, nu ești deloc amuzant!”; ”Eu nu-ți fac asta ție. Ar fi bine dacă te-ai gândi la asta” etc. Copilul trebuie învățat să evite o posibilă ceartă, o discuție în contradictoriu sau să-l umilească pe agresor. Orice provocare suplimentare va înrăutăți situația.
  • Conștientizarea ”limbajului” trupului și a modului în care se comportă poate ajuta copilul să nu mai fie o țintă. ”Privitul în jos”, ”mersul pe lângă pereți” sau nervozitatea excesivă sunt numai câteva exemple de atitudini și comportamente ce pot trezi interesul agresorilor. Copiii trebuie să practice mersul cu capul drept, să realizeze contactul vizual cu cei din jur și să zâmbească. Scade mult probabilitatea de hărțuire, dacă copilul reușește să exprime încredere în sine prin intermediul posturii corpului.
  • De asemenea, copiii trebuie învățați să apeleze cu încredere la ajutorul unui adult, atunci când toate metodele încercate nu au dat rezultat. Este exterm de important ca adultul/profesorul care intervine să acorde importanța cuvenită situația și să nu minimizeze cele întâmplate. Dacă agresiunea este demascată, agresorul nu mai deține controlul situației.
  • Părinții trebuie să se informeze despre programele anti-bullying existente în cadrul școlii și să apeleze la acei specialiști care le pot oferi suport (ex. consilier școlar, psiholog, mediator școlar).

 

Este important ca hărțuirea să fie privită ca un fenomen social, evitându-se astfel demonizarea agresorilor, deoarece aceștia au nevoie de ajutor la fel de mult ca și victimele lor. În acest sens, cele mai eficiente programe de intervenție sunt cele care abordează fenomenul din perspectiva tuturor actorilor implicați: victimă, agresor, grup social, școală, părinți.